Această afecțiune nu afectează doar calitatea vieții persoanei diagnosticate, ci și pe cea a membrilor familiei, care de cele mai multe ori devin îngrijitorii acesteia. „Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă, este o îmbătrânire rapidă, patologică a unor structuri ale creierului. La nivel de macrostructură avem atrofie de lob temporal. La nivel de structură există niște acumulări în creier ale proteinei tau, este o proteină patologică și sunt niște acumulări de beta-amiloid, iar la nivel de substanțe, de neuromediatori, este un deficit de acetilcolină”, a spus medicul neurolog Lilia Rotaru.
Neurologul a mai adăugat că principalul factor de risc pentru dezvoltarea acestei bole este vârsta: „Cu creșterea vârstei crește prevalența bolii. Al doilea factor de risc, poate chiar cel mai important este genetica. Se consideră că din riscul unei persoane de a dezvolta boala, 70% reprezintă cauza genetică și doar 30% sunt alte cauze”.
Aurel Chirtoacă, descusut de secrete! Ce ar face interpretul cu un milion de euro - VIDEO
Vârsta și procentul populației afectate:
- 65-70 ani – 2%
- 70-75 ani – 3%
- 75-85 ani – 10%
- >85 ani 20-45%
Alte cauze includ afecțiunile concomitente ale persoanei, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și dislipidemia. „Mai întâi la persoană apare un deficit cognitiv subiectiv. Persoana constată că, comparativ cu o anumită perioadă premorbidă, are probleme subtile cu memoria. Următoarea fază este tulburarea cognitivă minoră, aici sunt acuzele pacientului, testele neurocognitive, care pot să constate că într-adevăr este un deficit în anumite compartimente cognitive. Persoana este bine funcțională în familie, societate”, a povestit medicul neurolog.
În prima fază a bolii, persoana constată că are probleme subtile cu memoria recentă. În a doua fază a bolii, pe lângă acuzele pacientului, testele neurocognitive confirmă anumite deficite. În faza următoare, deficitul cognitiv devine atât de pronunțat, încât începe să afecteze activitățile persoanei pe plan profesional, social și în cele din urmă, familial. În următoarea fază sunt afectate activitățile persoanei pe plan profesional, social și familial.
Lilia Rotaru povestește că manifestările bolii țin atât de domeniu cognitiv, cât și de domeniu comportamental: „Cognitiv, simptomele ar fi: deficit de atenție, concetrație, de memorie recentă, tulburări de învățare, de limbaj. Persoanele pot să dezvolte așa-numitele apraxii. Apraxia este o situație în care este dereglat planul coordonat al mișcărilor pentru a realiza un scop. Spre exemplu, persoana se îmbracă invers cumva, cămașa pe picioare etc. Mai au aceste persoane tulburări ale comportamentului alimentar, ale comportamentului sexual, iar în final pierderea controlului asupra funcțiilor sfincteriene cu incontinență de urină și materii fecale”.
În stadiul avansat, persoana necesită asistență pentru toate activitățile cotidiene. Diagnosticul demenței Alzheimer include mai multe etape.
În stadiul avansat, persoana necesită asistență pentru toate activitățile cotidiene. „În primul rând, persoana acuză careva tulburări de memorie. În al doilea rând, facem niște teste, noi utilizăm două scale care conform punctajului ne spun dacă persoana are tulburare cognitivă și cât de profundă. În următoarea instanță se parcurge la testele neuropsihologice care sunt specifice pe domenii, spre exemplu abstractizare, limbaj sau orientare. Se fac o mulțime de analize de sânge și acest lucru în principiu este destinat excluderii unor alte cauze de demență”, menționează Rotaru.
Alte metode de diagnostic includ investigațiile imagistice, precum tomografia computerizată sau rezonanța magnetică, care permit examinarea detaliată a creierului.
Investigațiile imagistice permit examinarea detaliată a creierului și pot detecta atrofia lobului temporal, semnul distinctiv al demenței Alzheimer.
Lilia Rotaru a notat: „Îngrijirea cea mai bună pentru pacienții cu oricare tip de demență, și în particular Alzheimer, este îngrijirea în mediul casnic, în mediul familiar al pacientului. Dacă persoana dezvoltă spre exemplu psihoză cu delir, cu halucinații vizuale, cu agitație, ostilitate, o astfel de situație nu poate fi gestionată în condiții de casă, este necesară instituționalizarea persoanei, și anume la spitalul de psihiatrie”.
Tratamentul patologiei Alzheimer este individual și are drept scop menținerea calității vieții pacientului. „Din păcate, nu există nici un fel de remediu care s-ar fi dovedit că încetinește sau stopează evoluția bolii. Lucruri care trebuie efectuate pentru profilaxie a bolii, se consideră că este activitatea intelectuală, activitatea fizică și tratamentul bolilor concomitente”, a spus neurologul.
Persoanele sunt încurajate să învețe o limbă nouă sau să stăpânească un instrument muzical nou, deoarece aceste activități pot stimula creierul și îmbunătăți funcțiile cognitive.
În concluzie Lilia a menționat: „Un sfat foarte bun pentru toată lumea este să dormim mai mult, pentru că se consideră că privarea de somn, duce la depozitarea în creier a substanțelor care sunt specifice patologiei Alzheimer, proteina Tau și beta-amiloid”.
