Saddam Hussein Abd al-Majid ad-Tikriti s-a nascut intr-o saracie lucie, intr-un sat de langa Tikrit, la nord de Bagdad. Tatal sau fusese ucis inainte ca el sa vada lumina zilei, pe 28 aprilie 1937, iar mama lui incercase fara succes sa-l avorteze. Respins inca din prima zi de viata si inrait de mic de un tata vitreg care-l abrutiza constant si-l trimitea la furat de pui si capre, Saddam a crescut dupa cutumele sunnite, potrivit carora pana si felul in care iti legi turbanul avea propriul limbaj, iar codul tribal il invata ca avea voie sa minta, sa fure, sa violeze ori sa ucida in afara clanului, cata vreme era fidel intereselor celor de-un sange cu el.
Satul de bataile tatalui vitreg, Saddam a fugit la varsta de 9 ani la un unchi din Bagdad. Acesta, nationalist convins si cu o fiica, Sajida, pe care i-a harazit-o drept nevasta, l-a alfabetizat si i-a inoculat ideea ca poate schimba soarta Irakului. O idee ce a inceput sa prinda contur cand avea 20 de ani, odata cu aderarea lui la partidul de opozitie Baath (Renasterea).
Activist fervent, a devenit inca de pe-atunci de temut, punand la cale lovituri de stat, pentru care a facut inchisoare. In 1968 l-a ajutat pe varul sau, Ahmad Hasan al-Bakr, sa ajunga presedinte, el preluand functia de sef al politiei secrete – dar conducand de facto tara. De altfel, in 1979, l-a obligat pe Ahmad sa demisioneze, preluand presedintia. Formal, dorea imbunatatirea standardului de viata si reducerea dependentei economice de veniturile din petrol. In fapt, a generat cel mai intunecat capitol din istoria Irakului, cu razboiul de opt ani cu Iranul, epurarea kurzilor si siitilor si Razboiul din Golf.
Multe detalii din viata privata a dictatorului de la Bagdad le-am aflat de la Parisoula Lampsos (66), femeia care a fost timp de 30 de ani amanta lui. Aceasta armeanca crestina cu sange grecesc, cu par blond si spirit liber, fiica unei familii din Bagdad si educata la cele mai bune scoli din Beirut, vorbitoare de cinci limbi straine, era considerata „Printesa Bagdadului” in acel Irak infloritor, din perioada cresterii economice bazate pe exploatarea petrolului. Din pacate, de la varsta de 16 ani, cand Hussein a pus ochii pe ea in 1967, si pana cand a fost nevoita sa fuga din Irak in 2002 pentru a-si salva viata, a fost totalmente „proprietatea lui” – asa cum ii placea lui sa-i aminteasca adesea. Anume a unui barbat care i-a furat nu doar virginitatea – averea cea mai de pret a unei femei din lumea araba – dar si tineretea, familia, proprietatile si, cel mai cumplit, libertatea.
Astazi, Parisoula, care traieste in Suedia sub numele de Maria, povesteste in biografia Viata mea cu Saddam ca l-a cunoscut la o cina prin intermediul unui vecin tot armean, proprietarul unui atelier de croitorie de lux pentru barbati – care s-a dovedit a fi unul dintre furnizorii de „virgine” ai dictatorului. „Atat el, cat si fiii lui, faceau in asa fel incat sa aiba intotdeauna fetele tinere si frumoase la dispozitia lor, ademenite cu bunavointa, recompense materiale ori sub amenintarea torturii.”
Parisoula a fost momita fara sa stie cu cine are de-a face, apoi amenintata subtil cu discreditatea – care ar fi costat-o onoarea familiei si viitorul ei si-al celor sapte frati ai ei. Culmea, desi a continuat sa aiba o relatie clandestina cu el – Saddam fiind casatorit din 1958 cu Sajida si tata a doi baieti, Uday (n. 1964) si Qusay (n. 1966), si a trei fete, Rana, Raghad si Hala – acesta i-a permis totusi sa se casatoreasca in 1970 cu un armean bogat si sa aiba doua fete cu el, Elizabeth si Alexandra. Totul pentru a o forta apoi sa divorteze si pentru a-i confisca averea, drept razbunare si ca semn al puterii lui totale. „Eu sunt Saddam. Te vad oriunde ai fi si orice ai face. Sa tii bine minte asta!”, o ameninta mereu. Pari sau Shaqra, cum o alinta el, stia ca „daca voiam sa traiesc, trebuia sa invat sa tac”. Chiar daca ea insasi ii nascuse un alt fiu, Konstantinos si mai ales dupa ce fiica ei mai mare fusese violata de... Uday.
Casatoriile de forma pe care Saddam le aranja pentru a-si controla amantele erau la ordinea zilei. Fata de prima sotie, Sajida, nu avea niciun sentiment si adesea o trimitea sa locuiasca la parintii ei perioade lungi de timp, de pana la un an, iar ea, ca o musulmana adevarata, se supunea fara cartire. Ii era de-ajuns ca-si putea lua haine si bijuterii de la Paris si Geneva, ca patrona Federatia Irakiana a Femeilor si ca era nevasta presedintelui. Stia ca Pari era amanta favorita si, la un moment dat, se vopsise blonda, pentru a-i semana. Dar cel mai mult o ura pe Samira, cea pe care Saddam o facuse a doua lui sotie, tot din interes, in 1986.
Vana, juca carti si biliard. Jinduia dupa tot ce venea din Vest si iubea luxul si dupa ce jefuise toate averile marilor magnati din Irak, isi trecuse in proprietate terenuri vaste si palate fabuloase cu gradini luxuriante, pe care le redecora excesiv cu ajutorul unor designeri adusi din Japonia ori Maroc si in care-si ducea, pe rand, amantele. Pe langa asta, organiza pe iahturile de pe Tigru sau vile exclusiviste asa-numitele „nopti rosii”, adevarate orgii cu virgine racolate, la care luau parte toti barbatii clanului – aceiasi pe care Saddam se bizuia, numindu-i in pozitii inalte in guvern si diverse agentii. Asta insa nu l-a impiedicat si sa-si execute cumnatii ori ginerii, daca i-a suspectat de tradare. La fel de sangerosi au fost si fiii sai, obisnuiti sa violeze, sa tortureze si sa ucida cu ochii inchisi. In timp insa Uday a devenit de necontrolat, iar Qusay a preluat din putere intr-o maniera nazista.
Lui Saddam i se spunea „Donul din Tikrit”, fiind comparat Don Vito Corleone, personajul sau preferat din Nasul. Doar pretuia familia si puterea ca nimeni altul, facuse avere din alcool, tigari, masini de lux si arme si-si ridicase un imperiu de temut. Acestui om care adora sa-si vada pretutindeni portretul ii placeau costumele croite dupa ultima moda, dar si palariile de cowboy (iubea westernurile), fuma trabucuri cubaneze, era bautor de whiskey si facuse din Clubul Mansur cuibul sau favorit.
Interesant este ca, in ciuda abuzurilor si a terorii instalate cu ajutorul serviciului secret Jihaz al-mukhabarat, Saddam Hussein n-a fost hulit cata vreme companiile straine investeau in Irak si cat le-a fost util americanilor – el chiar glumea spunand ca le inspira frica, pentru ca stia prea multe si pentru ca ii ameninta cu producerea de arme biologice si nucleare.
Din 1980 insa, odata cu cultul personalitatii, puterea i-a luat mintile, acutizandu-i pofta de sange, dar sporindu-i si fricile – neincrederea in anturaj si teama de-a nu fi inlaturat, printr-un atentat ori otravire. Asa ca era mereu insotit de bodyguarzi si avea un degustator care ii verifica mancarea. Agentii lui misunau cel mai adesea noaptea, atacurile surveneau in timp ce cei vizati dormeau, avionul sau decola in secret, avea chiar si sosii! Nimeni nu stia cand si unde urma sa-si faca aparitia. Subteranul Bagdadului era brazdat de un adevarat sistem de tuneluri prin care se putea misca rapid si nevazut.
Cu cat inainta in varsta, cu atat era mai preocupat de numeroasele lui ascunzatori secrete. Ironia face ca, atunci cand SUA a decis eliminarea lui, sa fie gasit tocmai intr-o vizuina, langa Tikrit. In 2003 a fost capturat si umilit public, judecat si condamnat la moarte prin spanzurare in noiembrie 2006, dar nu mai inainte ca imaginea sa de om complet invins facand inconjurul lumii. Era sfarsitul unei ere negre in Irak, care a generat insa una la fel de intunecata, cea a terorismului international.
Sursa foto: Google.com
