Chiar daca a stat acasa aproape o saptamana, Ionel mentioneaza ca timpul a trecut foarte repede si nici nu a reusit sa savureze din tot. „Eram prins in repetitii, concerte, mancare si muzica buna. Nu am reusit sa mananc cartofi cu ceapa de aceasta data, insa mama mi-a facut alte bucate extraordinare”.
Weekendul a fost unul plin pentru el, iar pe data de 6 octombrie, Ionel a cantat in cadrul unui nou proiect organizat de Sala cu Orga „Vreau sa cant acasa”. „Eu am un vis, la un moment dat sa revin acasa, pentru ca acasa e mai bine”.
De aceasta data, instrumentistul a venit acasa alaturi de sotia si fiica sa de un anisor. „Tatal meu a vazut-o pe fiica mea pentru prima oara”.
Ionel este destul de incarcat cu concerte si repetitii si nu prea reuseste sa savureze din copilaria fiicei sale. „Acum mai si fac naveta in Tarile de Jos. Si noi am decis ca deocamdata vom ramane in Marea Britanie, caci sotia mea lucreaza acolo. Anul este este foarte incarcat, insa foarte frumos”.
Potrivit muzicianului, el nu a mai cantat pe scenele din Republica Moldova de patru ani. „Am avut emotii foarte mari, deoarece cei din sala se asteapta la ceva iesit din comun. Eu consider ca a fost o seara speciala si chiar cred ca a fost de succes. Am primit o placere extraordinara sa cant alaturi de Orchestra Nationala de Camera a Salii cu Orga”.
Emotiile sale au fost la fel de mari atunci cand a inceput sa colaboreze cu Orchestra Filarmonicii Olandeze. „In trecut eu am mai colaborat cu ei, insa acum totul e oficial si am noi responsabilitati. Incerc sa ma acomodez si sa invat cum de fapt lucreaza aceasta masinarie. Fiecare proiect este o provocare pentru mine. Insa fiecare proiect, concert pe care eu il cant este ceva nou si eu trebuie mereu sa studiez, sa invat noi partituri”.
Noua sa functie, de prim concert maestru, presupune ca muzicianul este prima vioara a orchestrei. „Este legatura dintre dirijor si orchestra, este mana dreapta a dirijorului. Este persoana la care restul orchestrei se uita si se bucura de cel mai inalt respect din partea dirijorului si a tuturor. Fiecare decizie sau sugestie care vine din partea dirijorului se discuta cu mine. In orchestra sunt 70-80 de persoane”.
Functia sa mai presupune si sa intre putin in psihologia colegilor sai, sa comunice cu ei si sa gaseasca o limba comuna. „Noi comunicam de obicei in limba engleza, imba internationala. Insa ceea ce tine de management si emailuri, totul se face in limba olandeza. Eu trebuie acum sa studiez limba olandeza, insa pana cand ma folosesc de google translate. Ceea ce tine de colectiv si de caracterele tuturor, pot spune ca am parte de un colectiv foarte pozitiv. Sunt dornici de a face ceva nou, au idei foarte multe, sunt activi. Din aceasta cauza eu am si decis sa accept acest job. Eu am incercat sa cant si in alte orchestre si acolo nu era asa. Aceasta orchestra este mai prietenoasa”.
Anul viitor, Ionel Manciu intentioneaza sa se mute impreuna cu familia lui in Tarile de Jos. „Contractul initial cu Filarmonica este pe doi ani, dar daca ei vor fi satisfacuti de lucrul meu, contractul se va prelungi. Si asta e ideea, de a ne muta acolo. Insa, pana cand noi stam la Londra, unde si eu si sotia mea avem concerte. Sotia mea tot e muziciana. E pianista, preda pianul la un colegiu si acompaniaza”.
Sotia instrumentistului este japoneza. „Am fost la ea acasa in 2019 si acum, in decembrie, iar vom merge. Este destul de complicat si la momentul actual avem toti trei pasapoarte diferite. Fiica are pasaport din Marea Britanie. Pe fiica o cheama Mio Sofia, este usor de pronuntat pentru toata lumea. Noi ne-am gandit la asta. Noi incercam sa o crestem asa cum stim noi, nu avem o cultura anumita in familie. Eu vorbesc cu ea in limba romana, sotia mea vorbeste in japoneza, iar la scoala cred ca va invata limba engleza. Noi, de fapt, am venit in Moldova ca sa botezam fata. Am avut un noroc ca sotia mea vine dintr-o familie de crestini”.
