Bunica Liubov, asa cum i se spune la centrul de plasament pentru refugiati din Ghidighici, are 83 de ani si a ajuns in Moldova din Odesa. A trecut prin cel de-al doilea raboi mondial, iar traind teroarea acelei perioade nu s-a gandit niciodata ca va ajunge sa vada din nou razboiul.

„Au fost zile foarte complicate. In satul nostru erau multi soldati germani. Eu tin minte cum ei deja plecau. Aveam atunci destui ani si intelegeam ca este razboi, ca sunt masine militare. Cand razboiul s-a terminat eu aveam 8 ani. Acum, eu pana la sfarsit speram si asteptam sa se termine totul. Noi deja plecasem din Ucraina, dar eu tot asteptam. Nu m-am asteptat la asta. Speram ca Vladimir Putin va fi mai milostiv”. 

S-a nascut si a crescut in Rusia, dar s-a casatorit si cea mai mare parte a vietii a trait in Ucraina. Tocmai de asta poarta in suflet aceeasi dragoste pentru ambele popoare. 

E razboi, sau e pace, de poezie avem nevoie mereu! Scriitoarea Viorica Nagacevschi a lansat un volum de poeme: „Noua ni se pare ca pacea este cea mai importanta, dar pacea este atunci cand exista acest sentiment de fericire” - VIDEO

„Eu m-am nascut in sudul Caucazului, in orasul Stavropol. Am trait acolo pana la 18 ani si am fost indreptata sa muncesc in Ucraina. In Odesa eu traiesc din anul 1959. Acolo m-am casatorit, am trait cu sotul meu impreuna 38 de ani. In anul 1997 el a decedat. Am o fata si un baiat, trei nepoti si doi stranepoti. Niciodata nu am facut diferenta dintre Ucraina si Rusia, eu mereu credeam ca asta e aceeasi tara si acelasi popor. Cand am plecat din Rusia in Ucraina, eu nu consideram ca eu am plecat peste hotare, intelegi?”. 

Crescuta in perioada sovietica, atunci cand popoarele Ucrainei si Rusiei se aveau de frati, acum femeia nu poate privi indiferenta cum acestia se omoara pe campul de lupta.

 „Copiii raman orfani, sotiile raman fara soti, mamele plang. As vrea mult sa ma auda toti. Ei isi omoara colegii, prietenii. Doar noi suntem doua popoare surori. Ucraina si Rusia sunt atat de apropiate. Nu trebuie sa fie razboi intre noi”. 

Pe vreme de razboi, si atunci si acum, cel mai greu este despartirea de cei dragi, spune femeia.

„In Ucraina au ramas doi nepoti de ai mei, impreuna cu familiile lor. Fata mea tot a plecat. A mers in Bulgaria iar de acolo nu stiu unde a plecat, inca nu pot da de ea”. 

Trei generatii de femei intr-un videoclip! Afla daca isi mai doreste Cornelia Stefanet copii, dar si ce ar face daca ar fi barbat pentru o zi - VIDEO

Alaturi de nepoata si stranepoata, Liubov la ai sai 83 de ani, a parcurs un drum lung pana in Moldova. Dupa greutatile prin care a trecut, ajunsa aici a ramas uimita de ospitalitatea si sprijinul moldovenilor. 

„Am fost primiti foarte bine. Oameni foarte binevoitori, foarte atenti, placuti. Ne-au oferit o casa, cu toate conditiile. Avem trei mese pe zi, copiii au locuri amenajate pentru joaca, au multe jucarii. Asa ca, foarte bine am fost primiti. Sa dea Domnul ca la cei care ne-au primit sa fie totul bine, sa fie sanatosi. Sa dea Domnul sa fie pace in toata lumea”. 

Acum cel mai mult Liubov isi doreste sa-si petreaca restul vietii in pace si liniste, alaturi de familia sa.

„Visez sa ma intorc acasa, sa ma intalnesc cu toata familia mea. Mereu o sa ne amintim de tara voastra si de oamenii de aici, o sa ii multumim toata viata pentru primirea calda”.