Dupa spusele invitatei, ea se simte putin nu la locul ei, lansandu-si cartea in asemenea vremuri.„Cu siguranta traim vremuri nelinistite si chiar daca observi, primavara asta cumva pune o rezistenta de a se instala cu toata puterea ei si riposteaza cum poate. Noi, oamenii traim o vreme unicala. Sa stiti ca si pe timp de razboi oamenii au tinut la cultura si, dupa cum spunea Oscar Wilde: „Suflet are doar arta, nu si omul”. Intr-adevar noi trebuie sa avem hrana spirituala, pentru ca asta in prezent ne hraneste cel mai mult”.
Atmosfera la Bucuresti este la fel de tensionata ca si in Chisinau.„A fost o situatie de genul ca erau toate hotelele arhipline cu oameni rusi. Nimeni nu s-a asteptat la razboi si nu era pregatit. Eu de fiecare data cred ca lumea, mai ales astazi, are cultura de a negocia, de a clarifica situatiile si chiar nu am fost pregatiti. Nu au venit refugiati doar in Moldova, au venit si foarte multi in Bucuresti si erau derutati de faptul ca, daca in Moldova limba rusa se vorbeste, in Romania acest lucru este o raritate”.
Evenimentul de lansare a cartii a avut loc pe 1 martie, la Bucuresti. „La Bucuresti am gasit editura si era si firesc sa o lansez acolo. Cu siguranta ca nu era preconizat pe data de 1 martie. Trebuia sa se intample cu ceva timp inainte. Eu m-am bucurat foarte mult de sustinerea Ambasadei Republicii Moldova la Bucuresti care si-au asumat gazda acestui eveniment. Multumesc intregului corp diplomatic, care m-au primit ca acasa acolo. A fost un spectacol frumos. Am avut doi actori care au imbracat o buna parte din texte cu melodii, le-au cantat si le-au recitat in fata unui public. Asta a fost noutatea care si pe mine, de fapt m-am minunat, pentru ca eu nu am fost inclusa in acest scenariu si nu am vazut cum va fi acest spectacol”.
Scriitoarea spune ca va face cu siguranta si la Chisinau lansari, in librarii, pentru ca publicul sa poata veni si sa poata afla despre aceasta carte. „De fapt, pentru ce se fac lansari in librarii. Nu pentru ca sa vina sa te vada, ci ca sa vada ce carti mai sunt in aceste librarii, sa citeasca. Deprinderea de a citi este un exercitiu pe care noi trebuie sa il practicam in fiecare seara. Or, noi cumva ne-am desprins de ideea de a citi, deoarece avem retelele de socializare si mereu le accesam, ceea ce nu este bine. Ar trebui sa ne scoatem cumva de pe aceasta cale, de a citi poezii scurte pe internet”.
In cartea „Rasuceste-ma in jurul visului tau” scriitoarea vrea sa ne dezbata de toate emotiile, lacrimile si gandurile care ne bantuie astazi, pentru ca traim in asemenea timpuri complicate.„Aceasta carte este un copil pe care l-am plamadit impreuna cu scriitorul si cel care a desenat grafica, Lica Sainciuc. El trebuie sa stie ca eu il ador petru acest lucru. El a cartografiat emotia mea pentru fiecare text din aceasta carte. Este o poezie de dragoste. Noi niciodata nu putem sa anulam ca dragostea este. Noua ni se pare ca pacea este cea mai importanta, dar pacea este atunci cand exista acest sentiment de fericire. Noi nu am fi simtit acest lucru, daca nu era pace in jur. Totul se trateaza cu iubire. Avem nevoie de dragoste, avem nevoie de poezie, avem nevoie de hainele celuilalt pe care le punem pe pielea noastra. Poezia se scrie cu o nebunie si se asterne cu o ratiune pe hartie. Poti sa ai un avion de ganduri in cap, dar numai cand esti indragostit poti invarti pamantul cu degetul”.
De multe ori, Viorica Nagacevschi este intrebata de ce scrie sau, cum se scrie. Insa raspunsul este o enigma pentru toti si chiar si pentru scriitoare. „Eu nu stiu ce se intampla cand se scrie. Eu cumva am atata deprindere de a-mi lasa gandurile pe o foaie, ca nici nu realizez ca acesta este un anumit lucru sau efort. Gandurile vin, se lasa, se scrie. Poate asta este o deprindere de a citi carti, de a face careva insemnari, pentru ca mie mii tare draga cand cartile sunt insemnate. Eu scriu si poezie, si texte, si proza, in dependenta de dispozitia pe care o am”.
Sursa FOTO: Facebook
