Egor Porosencov, medic chirurg a subliniat: „Frenul, să zicem mai popular, e „o pielicică” care din născare este între buză și gingie, între dinții incisivi centrali sau este de asemenea, între limbă și planșeul bucal, înspre apofiza alveolară, care menține limba. La unii el este mai scurt, la alții mai alungit”.

Frenurile sunt structuri formate în timpul dezvoltării embrionare și nu prezintă funcții vitale, însă pot influența alăptarea, masticația și vorbirea.

Medicul chirurg a explicat: „Sigur că, suspendează buzele, cât și limba, dar deseori le limitează în mișcare. Dacă vorbim de limbă, nu putem ridica limba. Cel mai des la nou-născuți, problema e că nu pot să țină pieptul bine, să se alapteze. De asemenea, și frenul la buza superioară, nu acoperă pieptul și nu poate copilul să se alimenteze sau înghite mult aer. Astea sunt acuzele părinților de obicei, că el țocăie și alta că înghite mult aer și tare se balonează și greu adaugă în kilograme”.

În astfel de cazuri, anume neonatologul, medicul de familie sau pediatrul, sunt cei care pot îndruma părintele la un stomatolog-chirurg.

„Dacă vorbim de frenul lingual, copilul chiar când plânge, deschide gura, se alimentează, când scoate limba afară, atunci ea se bifează, se face ca o inimioară și nu poate să o scoată mai departe de marginea buzelor, practic nu poate linge buzele normal, sau când deschide gurița, se vede că nu poate ridica limba să atingă palatinul dur, înspre cerul gurii nu poate ridica limba. Prima perioadă problema e anume la alimentare, după care, de la vârsta de 3 ani vin problemele logopedice. Deseori, anume la frenul lingual ne trimite logopedul”, a adăugat Egor Porosencov.

În ceea ce privește frenul buzelor, mai frecvent problematic este cel al buzei superioare. Medicul chirurg a subliniat: „La dentiția primară, uneori, este o diastemă, o distanță mare între acești doi dinți și dat fiind faptul că, frenul se fixează pe papila gingivală, copilul refuză alimentele dure, refuză periajul și din această cauză pot apărea și carii, fiindcă frenul menține alimentele acolo”.

Adesea, la recomandarea ortodontului, se intervine chiar și după apariția dentiției permanente, deoarece frenul poate afecta poziționarea aparatelor dentare.„Iată aici este caz cu depuneri dentare, chiar și demineralizarea smalțului, din cauza la fren, fiindcă frenul este foarte scurt, copilul refuză igiena și se rețin alimentele sub această pielicică gingivală. Aici chiar este un hematom. Copilul s-a lovit la fren și vedeți cât e de scurt, și cât de mare e spațiu între incisivii centrali. Sigur, pentru copil este dificultate la alimentare, la periaj și pe urmă de asemenea, la vorbire, deoarece când el pronunță cuvintele, spațiul acesta rămâne gol și iese saliva, el poate să scuipe pe cineva când vorbește, și creează un disconfort”, spune medicul chirurg.

Există 3 tipuri de intervenții care pot fi efectuate atât pentru frenul scurt al limbii, cât și a buzelor: „Este frenulotomia, care se face la nou-născuți, când doar ciupim frenul, fie cu bisturiul, foarfeca, electrocoagulatorul, când se face doar o mică incizie ca să eliberăm frenul. În caz că, frenul este destul de gros, trebuie de făcut o frenuloplastie sau frenectomie. Frenuloplastia este în Z, Y, după diferiți autori, dar ideea e că se excizează frenul parțial, parțial se păstrează țesuturile, se alungește frenul și se aplică câteva suturi, pentru a preveni hemoragia”.

Un alt tip de intervenție poate fi realizat în cazul recesiunii gingivale cauzate de fren: „El este atât de scurt, că chiar la vorbire, la mișcarea buzelor, frenul cauzează dezlipirea marginii gingivale de pe dinte și apare sensibilitatea la copii. Și atunci, e nevoie de frenuloplastie, posibil cu gingivoplastie, ca să mărim vestibulul, pentru că el e foarte scurt. Sunt cazuri când nu avem nevoie de frenuloplastie, pentru că copilul căzând, singur își dezbârnă frenul la buza superioară, cel mai des”.

În general, aceste intervenții prezintă un risc scăzut de complicații, cum ar fi hemoragia sau pareza. Totuși, în majoritatea cazurilor, decurge cu succes, cu o recuperare rapidă.

În concluzie, medicul chirurg a notat: „Buza se eliberează, devine mai mobilă, pe gingie rămân mici cicatrici, dar ele sunt practic neobservabile, fiind în cavitatea bucală. Deranjuri sunt circa 3 zile postoperator, cât este un edem, după care el trece și în 5-7 zile plaga regenerează și pacienții uită de asta”.