De cateva zile, Anda Vahnovan este la Chisinau. Intr-o publicatie recenta, ea a mentionat ca se bucura de multe evenimente culturale, merge cu taxi-ul (care i se pare ieftin aici), insa in mare parte merge pe jos, din cauza ambuteiajelor din capitala. „Ceva probabil ca se intampla in Chisinau zilele acestea. Dar m-am mirat ca in anumite ore, care nu sunt ore de varf, este ambuteiaj. Si Londra este foarte aglomerata”.
De aceasta data, scriitoarea a venit acasa cu o misiune dubla. „Am vazut in sfarsit ca a aparut antologia tatei „Punctul meu de plecare”, la editura Cartier. Am avut o lansare frumoasa. Intr-un sfarsit am reeditat poeziile tatei si i-am reimprospatat numele si activitatea poetica a tatei. Si am zis sa lansez a doua mea carte, care va aparea joi, la editura Prut International. Este o a doua carte care s-a scris inainte de prima, dar va vedea lumina zilei abia acum. A fost un proces mai indelungat, a trecut prin Ministerul Culturii”.
„In lumea cartilor, autorul este bucuros in contextul actual in care s-a scumpit hartia si nu oricine debuteaza. Sa pui miza pe un debutant este un risc. Si atunci te bucuri ca cineva iti da credit si te-a publicat. Primesti un numar de carti gratuit. Am avut lansari frumoase si la Londra, si la Paris, la Bucuresti, la Cluj si la Chisinau, unde s-au vandut carti si a fost frumos. Eu am debutat intr-o perioada in care tocmai se declansase razboiul, dar zic ca a fost binisor”, a explicat Anda Vahnovan.
Noua sa carte este inca la tipar. Coperta sa va fi rosie si va fi foarte interesanta, caci are pe ea harta metro-ului. „Asta a fost conceptul domnului Sergiu de la editura Prut, care s-a ocupat de aceasta coperta. Din prima, cand mi-a propus-o am zis ca asta e. Este si un simbol metaforic. Harta de metro inseamna o mare incurcatura, un labirint si de fapt acest drum al nostru, de a emigra in 2017 impreuna cu copiii la Londra a insemnat intrarea intr-un labirint in care nu stiam cum ne vom descurca”.
Fiind la Londra, scriitoarea s-a ratacit de nenumarate ori. „Prima perioada e si normal sa te ratacesti in metro. Si mai rau este ca, iesind la suprafata trebuie sa platesti intrarea si iesirea si iti dai seama ca nu e statia care trebuie si atunci iar intri in metro. Te costa undeva 7 lire, undeva 10 euro”.
In cartea sa, Anda a scris despre unele momente din viata sa la Londra. „A pornit firesc, de la faptul ca toata lumea cand tu pleci iti adreseaza o multime de intrebari. Atunci am zis sa pornesc un jurnal. Am zis sa fie luna de luna, concis, concentrat, intr-o tonalitate ironica cum am vazut eu lucrurile, unde nu m-am descurcat, unde am dat-o in bara, unde m-am facut de minune. Am pornit-o intr-o tonalitate ironica, umorista si asa si a continuat. Radeam eu de mine insumi, pentru ca trezindu-te intr-un oras necunoscut, ma simteam ca un incepator. Nu stiam limba, trebuia sa cer ajutor, sa o iau de la capat. Englezii, jos palaria, au o mare calitate de a fi foarte rabdatori, de a-ti explica foarte politicos. Si chiar daca se grabeau, ei te ajutau, te ghidau, mergeau cu tine. Au atata intelegere pentru omul care a plecat in lume. Mi s-a parut atat de primitoare, atat de fara discriminare, fara sa tina cont de locul de unde ai venit”.
Insa, au existat si lucruri care i s-au parut initial foarte grele. „Sedintele de parinti. Nu intelegeam ce vorbeste profesoara lor. Sedintele constau intr-o adunare colectiva, dar fiecare parinte are un numar si o masuta la care sta si toti profesorii vin si se aseaza in fata parintelui, vorbeste cu el timp de cinci minute. Eu nu aud ce se discuta despre alt copil. Si cand imi venea randul si profesorul se aseza langa mine, eu nu ii intelegeam. Si nu intelegeam sistemul lor de invatamant, pentru ca e diferit de al nostru. Nu se pun note, dar se bun calificative. Toate aceste chestii haioase sunt scrise in acest jurnal, care uite ca s-a cerut sa vada lumina zilei sub forma de o carte”.
Din 2017, Anda impreuna cu sotul si copiii sai s-a mutat definitiv la Londra. „Am emigrat din Cluj. Nu sunt plecata prima data de acasa si nu e primul oras in care ma mut. Am locuit la Cluj, Bucuresti. Nu exista o stare de sentiment de acasa, decat acolo unde iti este familia. Daca familia mea era in Cluj, imi era bine la Cluj, acum ne este bine la Londra. Primul plecat este cel mai greu, atunci cand pleci din casa parinteasca. Insa e foarte placut sa revii la mama acasa, mama sa iti faca o cafea de dimineata, sa te intrebe la ce ora vii, sa te certe ca intarzii”.