„Profesorii mei de muzica ziceau mereu tu canti ceea ce esti. Eu am fost mereu foarte realist si nu prea mi-am permis sa visez”, Ionel Manciu, concertmaster.
Si cu toate astea, perseverenta si munca si-au spus cuvantul. La sfarsitul lunii mai venea o surpriza frumoasa, iar internetul vuia - Ionel Manciu devenea prim-violonistul Orchestrei Filarmonicii Olandeze.
„Sunt foarte bucuros. Mi-a fost foarte usor sa imi impun caracterul si dorintele mele”, Ionel Manciu, concertmaster.
Dar ce inseamna asta? Pentru inceput, o viata traita intre doua mari orase - Londra si Amsterdam. Si un gand aruncat adesea spre casa.
„Imi este dor de familie, de salata noastra moldoveneasca cu rosii, castraveti, ceapa si ulei de casa. Imi este dor de gustul cartofilor”, Ionel Manciu, concertmaster.
„El la Londra nu prea fierbe cartofi. Mi-a zis ca acolo ei nu sunt atat de gutosi”, Elena Manciu.
Vara aceasta, din pacate, Ionel nu a reusit sa vina acasa, dar de fiecare data familia are grija sa-l intampine cu multa dragoste si grija.
De aici se trage Ionel Manciu - dintr-o familie de artisti, mostenire lasata hat de la bunici.
Muzica a avut dintotdeauna loc de frunte acasa la ei, iar dovada e si acest pian din secolul trecut, care i-au insotit in fiecare locuinta in care s-au mutat.„In sfarsit a ajuns acasa. Cred ca de aici nu mai merge nicaieri”, Elena Manciu.
De la Tighina, de unde au pornit, familia a decis sa vina la Chisinau. Urma un viitor mare intr-o mica odaie de la caminul liceului Ciprian Porumbescu.
„Intr-o camera, unde acolo era si bucataria, si baia, acolo isi facea si lectiile”, Elena Manciu.
„Nu imi pot inchipui cum am trait in acele conditii, dar am fost un copil fericit”, Ionel Manciu.
Pe langa joaca, micul Ionel mai era pasionat si de lectura. Si visa sa devina un actor cunoscut. Traind in caminul unui liceu de muzica, avand mereu in jur oameni care canta, a ales in cele din urma muzica. Au urmat studiile muzicale, unde crestea, evolua, excela, dar tot nu-i dadea de capat.
„Cand incepeam sa plang, profesoara imi spunea: „Vezi, deja canti mai bine”, Ionel Manciu.
Ionel a ajuns apoi pe mana Galinei Buinovschi, cea care de 48 de ani isi dedica viata muzicii si preda vioara.
„Toata firea lui era artistica la culme”, Galina Buinovschi, profesoara de vioara.
Anii de liceu au fost tumultosi si plini pentru Ionel. Plini de concursuri, nu de discoteci. Iar toate astea s-au legat frumos intr-o zi, cand Ionel l-a cunoscut pe un violoncelist bulgar, care i-a mirosit potentialul. Si l-a ajutat sa dea o auditie pentru a fi acceptat sa studieze la academia de muzica si teatru Guildhall din Londra. A urmat apoi o despartire grea si dureroasa de casa si de familie...
„Plangeam. Hai ca acum tot o sa plang”, Elena Manciu.
Urma o mare provocare pentru Ionel, care s-a pomenit intr-o tara noua, cu o cultura noua si cu o limba noua.
„Mi se parea ca vorbesc chineza aici, dar nu engleza”, Ionel Manciu.
S-a obisnuit cu toate insa si si-a facut un trio de pian, alaturi de care timp de 5 ani au umplut salile din toata Marea Britanie.
„Fiecare dintre noi are o personalitate puternica, ca si muzicieni”, Dominic Degavino, pianist.
Tot pe holurile academiei si-a intalnit sortita, o tanara pianista japoneza. Cei doi au o relatie de 7 ani, sunt casatoriti si au o fetita pe nume Mio Sofia Manciu.
„Mio e un prenume japonez. Mi e de la frumusete O inseamna sunet”, Kaoru Wada, pianista.
Ionel este in continuare student la Conservator, pentru al 11-lea an si un freelancer la Londra care se bucura de apreciere si succes. Anul aceasta insa urmeaza schimbari, mutatul la Amsterdam si experiente pe care doar muzica i le poate darui.
„Nu prea imi vine a crede de unde am venit si ce am ajuns. Etapa in viata la care am ajuns este doar o etapa, mereu e loc de mai bine”.