„Tusea convulsivă este o infecție cauzată de o bacterie, Bordetella pertussis sau parapertussis, mai rar. Este caracteristică mai mult copiilor, dar se întâlnește la orice vârstă în populația nevaccinată sau la vârstnici, la care vaccinul și-a epuizat efectul”, a spus Tatiana Mironov, medic infecționist.
Bacteria se transmite pe cale aeriană prin picături de salivă, infectând în special persoanele nevaccinate sau care nu au avut anterior tusea convulsivă: „Tusea convulsivă se caracterizează prin accese paroxistice de tuse. Debutează ca o infecție respiratorie acută, cu rinoree, tuse, strănut, poate fi o subfebrilitate. În săptămâna a doua, tusea din uscată devine umedă, mai accentuată, paroxistică, adică în accese, cu un sunet caracteristic la inspir, care seamănă cu un răget de măgar, de aici și denumirea de tuse măgărească. Perioada de stare, adică de manifestare a acestei tuse este de 3-6 săptămâni”.
Ulterior, survine perioada de vindecare, care poate dura între 2 și 6 săptămâni, în unele cazuri chiar câteva luni: „Cei mai predispuși tusei convulsive și cei mai afectați sunt copiii de vârstă fragedă, mai ales copiii în primele luni de viață, care nu sunt protejați de anticorpii de la mamă sau care nu au reușit să primească primul vaccin antitusă convulsivă. Este periculos prin faptul că, copiii de vârstă fragedă nu au bine dezvoltate nici sistemul respirator, nici musculatura toracică, ca să permită copilului să tușească. Acești copii pot face tuse până la apnee, adică oprirea totală a respirației”.
La copiii mici, episoadele de tuse sunt însoțite de înroșirea feței, lacrimație și vomă la final, crescând riscul de asfixie: „Copiii mai mari suportă relativ mai ușor. Copiii mici necesită de obicei, spitalizare și monitorizare anume în perioada de stare, când tusea este foarte pronunțată. Copiii mai mari pot prezenta tuse semiproductivă, în accese, poate fi de 5-10 ori în zi, depinde de forma și gravitatea bolii pe care o face copilul”.
În cazul tusei convulsive, pot apărea și complicații precum convulsiile și pneumonia, care pot agrava evoluția bolii: „Diagnosticul se stabilește paraclinic cu investigarea anticorpilor specifici IgM și IgG sau prin PCR din exsudatul nazofaringian. Dacă vorbim de tratamentul nemedicamentos, atunci copilul va fi hrănit cu porții mici de mâncare, avem grijă să fie un aport proteic bogat, să fie cât mai des plimbat afară; aerisirea încăperilor, să fie o temperatură mai rece decât de obicei, adică 18-19 grade, pentru că la supraîncălzire se accentuează tusea; se beau multe lichide și folosim un antitusiv central, ca să blocăm tusea”.
În cazul în care, tusea convulsivă este confirmată în primele 2 săptămâni, se indică tratamentul cu antibiotic, care va scurta durata bolii: „Dacă copilul tușește deja de 3-4 săptămâni și nu s-a reușit intervenția cu antibiotic în primele săptămâni și nu este pneumonie care să necesite antibiotic, atunci antibioticul nu o să-și mai facă efectul, pentru că problema în tusea convulsivă nu este bacteria, este toxina pe care aceasta o secretă. Bacteria pleacă, dar toxina rămâne și efectul toxinei durează până la 3 luni. Respectiv, copilul va tuși indiferent dacă noi îi dăm antibiotic sau nu. Trebuie doar timp ca să revenim la starea normală”.
Tusea poate persista între 3 și 6 luni, uneori și până la un an, timp în care copilul este vulnerabil la alte infecții respiratorii: „În medie, după 3 săptămâni de la debutul stării clinice, copilul nu mai este contagios și poate merge în colectivitate. Alt moment e, dacă starea copilului permite a fi scos din izolare. Dacă tușește mult, vomită și asta îl încurcă, atunci mai bine copilul să rămână acasă”.
Pentru a preveni infecția și complicațiile asociate, este importantă vaccinarea: „Eficacitatea vaccinării depinde mult de imunitatea personală, dacă s-au făcut toate dozele complete de vaccinare, revaccinările care se fac ulterior.”
Vaccinarea împotriva tusei convulsive se realizează gratuit, în 4 doze, la vârstele de 2,4,6 și 24 de luni, conform calendarului național de vaccinări.
SURSA FOTO: GOOGLE
