Daca barbatii isi demonstreza curajul pe campul de lupta, femeile din Ucraina o fac atunci cand singure cu copiii de mana, sunt nevoite sa fuga de razboi. Cel mai greu este despartirea de omul iubit si de tatal copiilor, care a ales sa ramana si sa lupte pentru tara sa.

„Este foarte greu. Ne-a spus la revedere si nici nu stim daca o sa ne mai vedem noi sau nu. Noi traim cu speranta, insa cand mergeam cu geanta si copilul si ma uitam cum el imi da salut din mana...”, a spus Alina Novodtkaia, refugiata. 

Ea este Alina, care impreuna cu cei 4 copii ai sai a fugit de razboi in Moldova. Sotul ei si-a petrecut familia pana la hotar, acolo unde cu lacrimi in ochi, si-au luat ramas bun.

„Cand deja am inteles ca totul este cat se poate de serios, am pregatit locuri de dormit in subsol. Noi traiam la casa pe pamant. Sotul meu le-a spus copiiilor ca in caz ca aud explozii, sa nu panicheze, sa isi stranga repejor lucrurile si sa mearga in subsol. Chiar daca totul era inca linistit, copiii mei nu dormeau toata noaptea. Noi aveam grup pe retelele de socializare si acolo ne anuntau ca trebuie sa fim pregatiti in orice moment pentru atacuri. Si stiti, eu cand vedeam ca copilul meu, cand inca nu a auzit nici o explozie, era foarte ingrijorat si ne spunea ca ii este frica, sotul a decis ca noi sa mergem fara el in Moldova si a spus ca in caz de ceva rau, el tot va incerca sa vina la noi. El a ramas acolo, caci noi mai avem si bunelul de care trebuie sa ingrijim. Noi am venit patru mamici si avem in total noua copii”, a mentionat Alina.

A trait cosmarul vietii ei in prima zi de razboi la Kiev! Dupa ce a revenit in Moldova, medicul stomatolog, Olga Ursu si-a propus sa ofere servicii dentare gratuite tuturor refugiatilor: „A fost de fapt si prima data in viata cand am auzit sunetul sirenelor.” - VIDEO

Cel mai mult copiii isi doresc sa fie din nou pace, iar tatal lor sa fie alaturi de ei. „Vrem sa nu mai fie razboi, sa se termine totul. Vrem sa fie totul bine”, a spus un baietel. 

Cu un copil de mana si altul sub inima, si Aleona a trait emotiile despartirii de sotul sau. Cu putin timp inainte de inceperea razboiului, Aleona si-a anuntat sotul ca este insarcinata cu cel de-al doilea copilas. Din pacate razboiul, stresul, dar si orele petrecute in frig la hotarul cu Moldova, au provocat o eminenta de avort. Aleona era cat pe ce sa-si piarda copilul.

„Am aflat ca sunt insarcinata si din start am avut complicatii. Dar dat fiind faptul ca am stat atat de mult la vama, cu genti grele, copilul in brate, pentru ca ni s-a spus ca femeile cu copiii in brate vor trece mai repede. Toate acete lucruri, plus stresul, a dat complicatii sarcinii. Era un copil planificat, asteptat. Dar totul este bine, am fost transportata in spital. Cum s-au comportat cu mine asistentele medicale, medicii, e pur si simplu pana la lacrimi. Eu nu am mai vazut asa o atitudine frumoasa in viata mea. Nu stiu cum era sa fie daca ramaneam in Ucraina. Cand am mers in spital aveam doar un stergar si o pereche de ciupici de camera. Acolo mi-au dat tot de ce aveam nevoie, mancare si tot necesarul”, a mentionat Aleona. 

In cele mai grele clipe din viata ei, femeii ii lipseste suportul, sprijinul, dar si grija sotului sau.

N-a ramas nici el indiferent! Naistul Constantin Moscovici a mers la Palanca pentru a ajuta refugiatii din Ucraina: „Eu o fac din suflet, din toata inima si nu fac din asta o reclama” - VIDEO

„Cred ca toata viata nu am plans atat de mult, cat am plans in aceste trei zile de cand sunt fara sotul meu. Este foarte greu. Eu in general sunt o persoana foarte emotionala. Sotul mi-a zis ca uite tu plangi, dar eu ce sa fac, cand nici macar nu stiu unde voi mergeti si ce o sa faceti. El este acasa, cu parintii, iar noi nici nu stim unde sa mergem acum. Si cel mai greu este ca noi nici nu stim cat vom sta aici”, a mentionat tanara refugiata. 

De o despartire dureroasa a avut parte si Ella. Sotul ei a ramas de partea cealalta a granitei, iar ea impreuna cu cei doi copii, cel mic avand doar cateva luni a fost nevoita sa fuga in Moldova. 

„Este foarte greu. Cum a spus si sora mea, ei ne arata la revedere printre gard, de parca isi iau adio de la noi. Eu ma gandesc ca poate lor asa le va fi mai usor, stiind ca noi suntem aici in siguranta. Ei se vor putea duce intr-un subsol, pentru a se proteja in caz de ceva. Dar, mie mii foarte greu, pentru ca stiu ce se intampla in Ucraina si acolo este sotul meu, parintii. Eu sunt dintr-o familie cu multi copii, au ramas acolo fratii si surorile mele. Este pur si simplu foarte greu, nu pot reda cu cuvinte ceea ce simt. Mi-a spus ca ma iubeste tare si ca ma asteapta acasa”, a spus Ella Maracheak, refugiata. 

Emilian Cretu - emotionat pana la lacrimi de cei 11 copii si 11 adulti pe care ii gazduieste: „Mamele copiilor incearca sa camufleze situatia de la ele de acasa si sa le spuna copiilor ca sunt in vacanta.” - VIDEO

Toate aceste femei, dar si alti 70 de copii si mamele lor, au ajuns in Sarata Galbena. Ei au fost cazati la centrul pentru persoane cu dizabilitati din localitate, iar pentru ca copiii de varsta scolara sunt foarte multi, acestia ar urma sa inceapa studiile la scoala din sat.

„De maine vrem sa incepem sa ii ajutam. Copiii care sunt de varsta scoala, am vorbit cu directoarea scolii, am vorbit cu presedintele raionului. Deja totul este pregatit ca sa ii ajutam, ca copiii sa mearga la scoala. V-om vedea cum v-a fi lucrul acesta in clase, dar vrem ca ei sa mearga la scoala. Avem copii care cunosc limba rusa, limba romana li se da mai greu, dar astazi am aflat ca ei deja invata zilele saptamanii, lunele si am spus ca intr-o saptamana ei deja vor fi traducatori pentru parintii lor”, a afirmat Victor Culiac, voluntar.