Din copilarie avea o pasiune aparte pentru dans. La varsta de doar 4 anisori, Ana a inceput sa mearga la un club de dansuri. Anume profesoara sa a vazut un potential in ea si a sfatuit-o pe mama sa sa o duca la Colegiul National de Coregrafie. Asadar, tanara a inceput sa faca balet profesional la varsta de 10 ani, cand era in clasa a 4-a. Aceasta a trecut un examen si a fost acceptata la colegiu, de unde si a pornit drumul sau in lumea baletului.
A fost un vis din copilarie sa devii balerina?
„Daca sincer, nu chiar. Imi placea foarte mult sa dansez, insa eu visam la oricare alta profesie, numai nu balet. Imi parea ca e doar un vis copilaresc si nu poate devenit o realitate. Totusi, cand am mers la colegiu, mi-am schimbat complet viziunea asupra acestei profesii. M-am indragostit din toata inima in munca mea zilnica si acum nu-mi pot imagina viata fara a incepe ziua cu o lectie de balet clasic”.
Cat de dificila este viata de balerina?
„Baletul este intr-adevar o meserie frumoasa, insa este si o meserie grea. In fiecare zi trebuie sa depui o munca colosala, trebuie sa lucrezi asupra corpului tau, pentru ca nu toti au picioare elastice, corp flexibil si linii frumoase ale corpului. In fiecare zi avem spectacole si, fie ca te doare ceva sau nu, tu ai o responsabilitate fata de tine, fata de colegii tai si, bineinteles, fata de public. Asa ca, tu esti nevoit sa urci pe scena, sa dansezi, sa zambesti si sa depui tot sufletul in ceea ce faci. Noi lucram asupra noastra inca din copilarie. De mici suntem invatati sa fim rezistenti, sa avem un caracter puternic, sa dam dovada de sarguinta si de multa rabdare. Fara aceste calitati nu poti avea un succes in aceasta profesie. Inca din copilarie ni se insufla sa muncim mult si, atunci cand facem o pauza (de exemplu cum a fost in pandemie, cand nu lucram) noua ne este dor de toate acestea. Intr-un fel sau altul, cei care aleg totusi aceasta cale, in ciuda tuturor dificultatilor, cu greu pot renunta mai apoi la aceasta meserie”.
Care sunt cele mai mari dezavantaje?
„Dezavantajele baletului, probabil, depind de locul in care activezi. De exemplu, atunci cand eram angajata la Teatrul de Opera si Balet din Moldova, eu vedeam mereu doar neajunsuri. Erau putine spectacole, practic doar in sezon. Si, desi eu imi doream sa muncesc si sa dansez, pot spune ca aici nu ai nicio oportunitate. De asemenea, salariul era foarte mic, din cauza caruia eu trebuia sa lucrez si la alte joburi. Am inceput sa merg in turnee in strainatate si din aceasta cauza eu pot sa nu-mi vad familia cate jumatate de an sau chiar si mai mult. Iar din cauza diferentei de ora eu nu pot lua legatura cu cei dragi mereu. In prezent eu studiez la universitate si, dupa spectacol, noaptea, eu trebuie sa invat, in ciuda oboselii. De asemenea, cu un astfel de program incarcat este practic imposibil sa ai o viata personala. Cunosc o multime de artisti care si-au dedicat viata baletului si acum sunt singuri. Unul dintre cele mai mari dezavantaje, probabil, este sanatatea. Baletul este despre accidentari, entorse, dureri permanente de muschi si articulatii, antrenamente obositoare. Indiferent daca te simti rau sa nu, asa cum am mai spus, noi nu ne oprim. Uneori, am impresia ca suntem masochisti”.
Cu toate acestea, pe langa o multime de dezavantaje, Ana sustine ca aceasta profesie este plina de momente frumoase. Aceasta a mentionat ca astfel ai oportunitatea de a vedea lumea, de a cunoaste oameni interesanti, de a intelege arta, de a intra in tot felul de roluri si, pur si simplu de a-ti umple sufletul cu ceva sublim, ceva foarte frumos.
„Cel mai important avantaj cred ca este - dezvoltarea. Nu degeaba in prezent baletul capata din ce in ce mai multa popularitate, se deschid o multime de studiouri, scoli de balet pentru amatori, pentru adulti si copii, balet corportal si multe altele. Baletul te educa, iti antreneaza caracterul, astfel iti poti coordona corpul, auzul, iti dezvolti artistismul. Este, de asemena, o baza buna care iti permite sa-ti dezvolti plasticitatea corpului si poti incerca si alte genuri de dans”.
Cat de greu este sa intri in rol atunci cand esti pe scena?
„Dificultatea de a intra in rol cred ca este individuala. Pentru unii este greu, pentru unii este usor. Noi invatam acest lucru inca de la scoala, iar pe scena noi deja punem totul in practica. Pentru orice rol, ca sa nu mai vorbim despre unul important, atunci cand ai o partida solo, trebuie sa te pregatesti, sa citesti multa literatura, sa intelegi despre ce este spectacolul, sa vizionezi filme si sa analizezi personajul tau. Trebuie sa fii sigur pe ceea ce vrei sa-i spui spectacorului prin miscarile tale, atunci cand dansezi. Adesea, in spatele tuturor gesturilor pe care noi le facem in tacere, noi ducem de fapt un monolog intern care ne ajuta sa transmitem mesajul nostru catre public. Bineinteles ca uneori poti vedea artisti care nu depun suflet in ceea ce fac. Probabil unora nu le este dat pur si simplu, indiferent de cat de mult nu ar incerca. Ori poate ca unii nici nu vor sa incerce, nu stiu...”.
Cate ore pe zi te antrenezi?
„De obicei, facem ne antrenam timp de o ora sau doua. Aici nu se ia in calcul ora de balet si repetitiile. In fiecare zi noi trebuie sa ne intindem, sa antrenam abdomenul, picioarele, spatele si bratele pentru a fi mereu in forma. Dar pe langa asta, tot zilnic, avem o lectie de blat clasic, in care ne incalzim corpul, il pregatim pentru spectacol si ne perfectionam miscarile. Mai apoi, avem repetitii si mai apoi deja spectacolul. Cel mai adesea, inainte sau dupa lectia de balet clasic, facem de fapt antrenamentul, aducem muschii in tonus, ca sa spunem asa”.
De la ce varsta ai inceput sa lucrezi la Teatrul de Opera si Balet?
„Oficial, am inceput sa lucrez din clasa a 10-a, aveam aproximativ 16 ani. Insa inainte de asta, am facut acolo si stagiu si, cand eram mica, participam la diferite spectacole”.
Cum au fost pentru tine acele momente?
„La inceput mi-a fost destul de greu, pentru ca, atunci cand incepi sa lucrezi la teatru simti de parca ai nimerit intr-o alta lume. As spune ca un astfel de job te impune sa te maturizezi mult mai devreme decat se maturizeaza semenii tai, pentru ca munca la teatru necesita o mare responsabilitate, concentrare si o dedicare deplina. Totusi, a fost foarte interesant, sa invat repertoriul, sa am spectacole. Intotdeauna imi faceam griji inainte de a urca pe scena, insa cand urcam, acel basm, muzica, orchestra, reflectoare si tot te facea sa uiti de frica. In acel moment, ma cufundam complet in spectacol, nu mai eram o persoana obisnuita, eram un personaj”.
De ce ai decis sa parasesti Teatrul de Opera si Balet?
„Eu iubesc din tot sufletul teatrul nostru si de fiecare data cand ma intorc acolo am fiori. Insa, din pacate, acolo se organizeaza foarte rar spectacole si artistii pur si simplu nu au incotro. Din ce in ce mai multi artisti pleaca pentru a castiga bani in alta parte. Unii, ceea ce este foarte trist, parasesc in general baletul, pentru ca nu pot supravietui cu acest salariu. Nu ai unde sa cresti, nu te dezvolti nici pe plan profesional, nici pe cel personal. Mereu vrei ceva nou, vrei sa muncesti mai mult. Era imposibil sa mai raman acolo si am decis sa renunt”.
In prezent, Ana este adesea in turnee in strainatate. Tanara este membra a unei trupe de balet care se numeste „Baletul Clasic European”. Directorul acestei echipe este un fost artist al Teatrului de Opera si Balet din Moldova. Si, desi este membra a acestei trupe nu atat de demult, in aproximativ doi ani, balerina a reusit sa viziteze mai mult de 10 tari, insule si continente.
„Directorul nostru primeste oferte de impresar si daca ambele parti sunt de acord cu toate conditiile, atunci ei coopereaza. De fapt, asa sunt de obicei organizate toate turneele. Acum nu este deloc greu sa mergi intr-un turneu. De cele mai multe ori se intampla asa ca deja ne scriu cunoscutii nostri ca uite este nevoie de artisti pentru acest spectacol sau cei care organizeaza un spectacol publica un anunt pe retelele sociale in care spun ca sunt in cautare de artisti”.
Este obositor sa calatoresti mereu dintr-o tara in alta?
„Desi este foarte interesant, totusi este greu. Schimbarea fusului orar, a climei, a mediului, a alimentelor si chiar a apei de la robinet nu este intotdeauna usor de suportat. De exemplu, tocmai m-am intors din Australia si Noua Zeelanda si primul lucru cu care m-am ciocnit a fost jet lag-ul, adica tulburari de somn din cauza schimbarii rapide a fusului orar in timpul zborului. Nu poti dormi, ai dureri de cap si obosesti foarte repede. Doar imagineaza-ti, in timp ce zbori din Moldova, unde incepe toamna, in Australia este primavara. Desigur, este mai usor atunci cand calatoresti doar prin Europa, sunt mai multe produse cu care suntem deja obisnuiti, iar clima, desi variaza, este mai aproape de noi si de viata noastra de zi cu zi”.
Te-ai gandit vreodata sa renunti la aceasta profesie?
„Nu voi minti si voi recunoaste ca da, am avut ganduri de a renunta la tot si am fost foarte aproape de asta. Imi amintesc si acum ca eram atat de nesigura in privinta profesiei mele, ma gandeam ca nu mai vreau sa dansez, pentru ca nu sunt atat de perfecta pe cat mi-as dori, nu sunt atat de slaba sau frumoasa. Si atunci au aparut si problemele de sanatate. Eram sigura ca drumul meu in balet se va opri. Dar, din fericire, o multime de oameni buni m-au sustinut si m-au ajutat sa trec peste dificultati. Acum nu regret deloc ca am continuat sa fac balet si nu doar pentru ca iubesc la nebunie aceasta profesie, ci si pentru ca nimic nu poate inlocui acele momente pe care eu le traiesc. Momente in care iesi pe scena, repeti in sala ore in sir si cand ti se pare ca nu mai poti gasesti putere pentru a continua, cand incerci costume noi sau un machiaj nou, intri intr-un rol nou, cand dupa spectacol de toate tot corpul, insa in cap ai o multime de emotii si ai impresia ca esti incarcat cu un fel de energie invizibila, desi ti-e greu sa mergi. Totul este de neinlocuit”.
Cum decurge o zi din viata unei balerine?
„Programul nostru este destul de simplu. O lectie de balet clasic, repetitii si spectacolul. Printre toate acestea, desigur, avem pauza si putem sa mergem sa mancam, sa facem o plimbare sau, daca suntem prea obositi, putem trage un pui de somn”.
Este nevoie sa tii o dieta speciala? Faci sport regulat pentru a te mentine in forma?
„Nu toate balerinele tin o dieta si nu mereu acest lucru este necesar. Sunt persoane care nu mananca nimic, aducandu-se efectiv la pierderea cunostintei, anorexie sau probleme grave cu digestia, din cauza ca li s-a spus sa slabeasca. Acest lucru este abolsut gresit si nu duce la nimic bun. In general, desigur, nu trebuie sa uiti de factorii genetici. Sunt momente in care oricat de mult nu ti-ai dori sa slabesti, nu poti, pentru ca asa este constitutia ta corporala. Astfel de persoane pur si simplu isi epuizeaza organismul, provocand in consecinta boli cronice. Adesea, atunci cand copilul merge la colegiu, profesorii se uita la parintii lor si daca ei sunt plinuti, copilul nu este acceptat din cauza predispozitiei de a fi supraponderali. Eu am optat mereu pentru o alimentatie sanatoasa, adecvata (desi, desigur, uneori imi permit sa mananc ceva daunator, gras sau dulce) si bineinteles ca fac antrenamente in fiecare zi, fara exceptie. Cred ca fiecare om ar trebui sa urmeze un stil de viata sanatos, nu doar balerinele”.
Care este momentul care te-a marcat cel mai mult in intreaga ta cariera?
„Nu pot spune ca acesta este in intregime meritul si talentul meu, mai degraba e o combinatie de circumstante. Insa, cand m-am angajat la Teatrul de Opera si Balet, mi s-au oferit multe roluri in calitate de solista. Pur si simplu ei nu au destui artisti si pentru a face un spectacol frumos, cu multi artisti, ei invita in spectacol elevi de la colegiu. Atunci eu am inceput sa muncesc foarte mult si am reusit sa le demonstrez tuturor ca sunt demna de a dansa rolurile pe care l-am primit. De asemenea, am avut norocul sa dansez in rolul principal in 2018, intr-o productie moderna a Mioritei, montata aici, in Moldova, de o tanara coregrafa Daria Simbireva”.
Cum a fost pentru tine anul 2022 si ce asteptari ai de la urmatorul an?
„Pentru mine 2022 a fost un an plin de mici victorii, infrangeri, pasi indrazneti si noi cunostinte. De exemplu, asa cum am spus mai sus, am renuntat la Teatrul de Opera si Balet si am devenit membra a unei trupe de balet cu care mergem adesea in turnee. Am vazut o multime de tari, fiecare cu o cultura a sa, am dansat un numar imens de spectacole. Cred ca dupa al 150-lea spectacol am pierdut socoteala. Cu siguranta sunt deja multe la numar. De fapt, inca nu am un plan pentru anul urmator. Cel mai important este absolvirea universitatii, insa, in orice caz, eu sunt sigura ca anul 2023 va fi plin de surprize, momente frumoase si oameni buni. In acest moment eu doar sper ca in lume in sfarsit va fi pace si totul va reveni la normal”.
Autor: Valeria Minciuna
