De loc din Bahmut, Denis s-a inscris la la Universitatea Nationala de Medicina Donetk. A studiat la Kramatorsk, apoi s-a transferat la Mariupol. Timp de trei ani a lucrat ca asistent medical in sectia de urologie a Spitalului Regional de Terapie Intensiva, iar cu sase luni inainte de razboi a devenit stagiar.
Pe 24 februarie, la 4.47, un prieten din Kiev l-a sunat si i-a spus ca razboiul a inceput. Nu credea, pentru ca, la fel ca toti ceilalti, spera ca nu va fi nicio invazie. A doua zi s-a dus la spital, la munca. „La inceput, credeam ca totul se va sfarsi curand. Dar mi-am dat seama curand ca va fi un razboi lung”, spune stagiarul.
„Dupa 28 februarie, nu a mai plecat de la munca. La un moment dat am fost sunat: «Coboara in sala de asteptare, au fost adusi ranitii». Am iesit din sala din sectia de urologie unde sunt asistent la ora 20.00”, rememoreaza Denis.
In criza acuta de medici, spune Denis, multi studenti ai Universitatii din Donetk au lucrat cot la cot cu doctorii. Fosta asistenta-sefa a departamentului de urologie, o persoana la pensie, a incercat sa ajute: „A treia zi nu a suportat. Si a plecat acasa pe jos, la opt kilometri de spital. Nici nu stiu unde este acum”.
„Am tratat soldati rusi. Datoria medicala nu are cadru politic sau de gen”
In cele trei saptamani in care a stat in spital, Denis a tratat si soldati rusi: „Datoria medicala nu are un cadru politic, de gen sau de alta natura. Ne-am facut treaba. Dar ranitii grav nu au fost adusi la noi”.
Sam Asghari nu-si doreste sa afle sexul bebelusului pe care-l asteapta: „Totul depinde de Britney”
„Soldatii asa-zisei Republici Poplare Donetk ne-au jignit. Repetau acelasi lucru: «Ati bombardat Donbasul timp de opt ani, catelelor, intelegeti de ce vi se intampla asta acum?». Ei spun ca bombardam Donetkul din 2014. Dar Donetk exista. Nu e precum ceea ce au facut rusii cu orasele si satele din Ucraina”, povesteste Kozlov.
„A fost infricosator sa spun pentru prima data unui pacient: «Nu te pot ajuta»”
Stagiarul rememoreaza momente dramatice: „Nu aveam antibiotice si alte medicamente care sunt necesare pentru a preveni infectiile postoperatorii. A fost infricosator sa spun pentru prima data unui pacient: «Nu te pot ajuta». Atunci intelegi ca viata umana nu valoreaza nimic…”.