Viorica Postolache a plecat la muncă în Italia pentru a îngriji o bătrână. În tot acest timp, femeia se ruga să se termine totul mai repede și să revină acasă. „Mă tot rugam și iată că Dumnezeu mi-a dat. Am avut un accident, am fost într-o duminică la munte și am căzut. Mi-am rupt mâna, spatele, piciorul, nu se știa dacă o să mai pot merge pe picioarele mele sau nu. Am căzut într-o prăpastie, nu schiam, doar ne plimbam și nu era semnalat nimic. Era înghețată zăpada și eu am alunecat, într-adevăr, am riscat să mor, am riscat cu viața”, a povestit femeia.
Pentru părinții Victoriei putea fi a doua tragedie, pentru că au mai avut un fiu care a decedat. „Când eu cădeam în prăpastie, număram fracturile, și mă gândeam cum o să le spun părinților despre asta”.
Cu timpul, după accident, moldoveanca a început a se bucura de fiecare moment al vieții, iar când a reușit să facă primii pași, ea susține că a obținut cea mai mare victorie: „Doctorul mi-a spus că toate fracturile pe care le am o să-mi treacă, iar pentru mine a fost o renaștere. Acel accident m-a trezit la viață. Când am reușit să mă duc singură la mașina de cafea, să-mi fac cafeaua și să vin înapoi, a fost cea mai mare victorie pe care puteam s-o am”.
Soțul ei a fost mereu alături. „Eu nu-mi aduc aminte durerea din perioada aia. Soțul meu a fost și mâinile și picioarele mele”.
Iar pentru că nu mai făceau față situației financiare, Victoria a decis să revină în Moldova. „În scaun cu rotile, cu piciorul în ghips, de sus până jos, cu mâna în ghips, cu corset de fier la spate am venit în Molodva. Tata știa doar că mi-am rupt mâna, iar când a văzut în fața ochilor că nu este doar mâna, dar și piciorul, m-a îmbrățișat și a simțit fier pe mine, s-a făcut alb la față. A fost greu să mă întorc așa acasă”.
