„Sunt acasa, impreuna cu echipa mea. Am venit acum cu totii. Toti va saluta. Slava Domnului ca am ajutor din partea Marii Britanii si ca deja ne-au trimis trei partide cu diverse colete, unde au venit si paturi gonflabile. Este un mare plus, caci pe langa paturile pe care le am aici, mai aranjam si alte locuri pentru somn. Astazi am petrecut o familie in Germania, care au stat pana astazi dimineata la mine. Am stat cu ei pana la urma. Multumesc mult banchirilor mei care au ajutat oamenii sa schimbe aceleasi grivne ucrainene si dolari in euro, chiar m-au ajutat foarte mult”, a mentionat Mihai Dicusar.

Mihai spune ca el din primele zile a primit in casa refugiati, cu sufletul deschis. „Am facut-o cu cel mai deschis suflet. Acum noi ne aflam la Cojusna, unde la mine este preconizata o zona de agrement. Acest obiect este in constructie, acuma nici nu ma gandesc sa fac ceva, insa am reusit multe sa fac pana acum, am tras apa, am pus boiler, am pus incalzire. A doua zi dupa ce s-a declansat razboiul, la mine erau deja cazati primele sase persoane. Era cate o mama cu doi copii. Toti vor foarte mult sa se intoarca acasa, sa fie totul bine. Toti asteapta cu nerabdare ca razboiul sa se termine. Noi stam cu ei si ii sustinem si moral si spiritual”. 

Intr-o viata - doua razboaie! Povestea unei femei din Ucraina, care a trait pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar acum retraieste aceleasi momente: „Niciodata nu am facut diferenta dintre Ucraina si Rusia, credeam ca asta e aceeasi tara si acelasi popor” - VIDEO

Fiecare persoana sta cu gandul la casa si spera ca in curand se vor intoarce in Ucraina. „Ei nu prea au la cine sa se duca. Cauta solutii printre rudele lor, care s-au deplasat deja spre Europa. Dar totusi ei stau cu gandul ca sa vor reintoarce acasa. Asta si este intentia loc. Ele ma roaga sa le dau ceva de lucru, nu pot sta pe loc, vor mereu sa spele, sa aranjeze ceva. Dar eu le spun ca sa se odihneasca acum”. 

„Ce tine de mancare, avem totul ce le trebuie atat la copii, cat si la maturi. Eu cand vin aici, aduc sacosele pline cu tot necesarul, cu produse. In rest, avem foarte mult ajutor care este adus de voluntari. Avem chiar si din Ucraina voluntari, de la Odesa. Noi repartizam donatiile in asa fel, incat sa ajunga pentru toti. Daca aici este tot ce trebuie, noi repartizam deja la alte familii care au nevoie”. 

Mihai Dicusar are si el radacini ucrainene. „Tatal meu, pe 24 februarie a plecat de printre noi si am aflat despre acest lucru la cinci dimineata, chiar cand a inceput razboiul. Tatal meu este din regiunea Odesa, acolo sunt regiuni cu moldoveni, am si rude acolo, insa ele nu vor sa vina aici, le-am telefonat dar ele nu vor sa riste”. 

E razboi, sau e pace, de poezie avem nevoie mereu! Scriitoarea Viorica Nagacevschi a lansat un volum de poeme: „Noua ni se pare ca pacea este cea mai importanta, dar pacea este atunci cand exista acest sentiment de fericire” - VIDEO

Este mereu in legatura cu Victoria Dunford si monitorizeaza impreuna tot ce se intampla la centru Phoenix din Rascani. „Acolo, la moment, toate odaile sunt supraincarcate. Astazi trebuiau sa vina doua camioane mari cu produse, lucruri necesare, haine. Acum, mai multe ajutoare din diaspora se fac acolo la Phoenix si de acolo deja se repartizeaza unde este nevoie. Acolo se alege totul, se aranjeaza, ca totul sa fie repartizat corect”. 

Mihai a oferit chiar si casa parinteasca refugiatilor.„Tinem legatura cu un prieten de al meu, din sat. El cunoaste ca atunci cand de la mine cineva pleaca, el automat imi gaseste alte persoane si le trimite aici. La mine nici o zi nu sta un loc liber. Acolo la moment sunt mai putini, deoarece sunt unele probleme cu apa calda, cu toaleta”. 

Sursa FOTO: Facebook