Primele sale studii au fost in domeniul dreptului. Respectiv, detinand profesia de jurist initial, a inceput a activa in domeniul jurisprudentei la Curtea de Apel a Republicii Moldova in anii 2002-2003, apoi, dupa reformarea sistemului judecatoresc, a fost transferata la Curtea Suprema de Justitie ca consultant, unde a activat circa 5 ani. 

„Deoarece mi-am dorit o schimbare, ulterior m-am angajat in cadrul Centrului National de Expertize Judiciare (CNEJ), unde am activat initial ca jurist, apoi ca sef al Sectiei de analiza si planificare. Fiind in aceasta functie imi revenea sarcina de a analiza activitatea institutiei, de a evalua rezultatele activitatii si de a prezenta superiorului propuneri in vederea imbunatatirii proceselor si dezvoltarii domeniului expertizei judiciare”.

Deoarece unele specialitati in domeniul expertizei judiciare sunt foarte costisitoare, realizarea investigatiilor necesitand aparataje foarte scumpe, mentenanta, instruiri pentru exploatarea acestora, procurari de reactive etc, Ala Bulgaru era adepta dezvoltarii domeniilor ce nu atrageau multe costuri, dar care, totusi, puteau sa aiba solicitare. Astfel, expertiza psihologica era exact acel domeniu ce putea fi solicitat, dar care implica costuri foarte putine. 

„Am inceput sa-i aduc argumente superiorului pentru dezvoltarea domeniului dat. Pe atunci dna Pancenco Silvia era unicul expert judiciar din Republica Moldova calificat in domeniul psihologiei, care a observat interesul meu fata de domeniul dat si care mi-a sugerat sa fac studii in psihologie, pentru ca sa-mi transmita experienta sa. Respectiv, la sugestia dumneaei, precum si deoarece domeniul respectiv ma pasiona, desi deja detineam dreptul de a efectua expertize judiciare in doua specialitati: expertiza portretului si expertiza dactiloscopica, am urmat studii in domeniul psihologiei si apoi am urmat stagiul profesional in domeniul expertizei judiciar-psihologice, dna Pancenco Silvia fiindu-mi conducator de stagiu”.

Care este cel mai des intalnita problema, cu care se adreseaza la dumneavoastra atat minorii, cat si adultii?

„Clientii mei sunt mai mult organele de drept. Respectiv, expertizele judiciar-psihologice imi sunt solicitate cel mai des de catre organele de urmarire penala sau de catre instantele de judecata. Mai rar, sunt solicitate si de catre persoane fizice. Respectiv, cel mai des intalnita problema pusa in fata expertului este investigarea suferintelor psihice dezvoltate de catre persoana (adult sau minor), ca urmare a abuzului sexual suportat. Aici insa doresc sa mentionez, ca investigatiile psihologice se solicita nu doar in cauzele de violenta sexuala, ci si in cauzele de violenta domestica, de omor, suicid, de determinare a domiciliului copilului cu unul dintre parinti, de contestarea actului juridic (testament, contract), de determinare a capacitatii martorului de a percepe si expune in mod adecvat circumstantele importante pentru caz s.a”.

Prezentatoarea Regina Todorenko a nimerit in spital, in timpul vacantei sale din Bali: „Totul va fi bine!” - FOTO

Povestiti-ne un caz, care v-a marcat cel mai mult.

„Toate cazurile ce-mi sunt prezentate spre investigatie, sunt interesante in felul sau, deoarece toate situatiile sunt diferite. Insa, sunt cazuri deosebit de complicate, care necesita un efort extrem si implicarea intregului potential, pentru a putea oferi un tablou complet si veridic solicitantului expertizei. De fapt, am mai multe cazuri care m-au marcat. De exemplu: un caz care m-a marcat extrem este cel unde am putut demonstra ca sotia nu s-a sinucis, fiind determinata de sot la suicid, ci a fost omorata de sot, care a inscenat ulterior suicidul. Un alt caz, este cel cu suicidul adolescentei dupa sustinerea BAC-lui. Un alt caz, este incestul in familie, unde am putut demonstra ca tata a abuzat sexual fiica si un alt caz, care recent l-am avut spre investigatie, este cel cu fetita de doi ani din sect. Ciocana, care a decedat in urmare a violentei fizice aplicate asupra ei. Zic eu ca m-au marcat, deoarece a trebuit sa ma implic mult afectiv, sa vad imagini socante si nu doar imagini din cauza penala, ci si imagini din literatura de specialitate, cu expunerea oamenilor strangulati”. 

Dupa parerea dumneavoastra, de ce in prezent minorii ajung sa intretina relatii sexuale la o varsta atat de frageda? 

„Minorii din timpurile prezente sunt mult mai emancipati, decat cei de acum 20-25 ani, iar aceasta se datoreaza surselor informationale nelimitate, care pot fi accesate de catre ei. In prezent minorii ajung sa fie informati in aspectele sexuale de la varste mai fragede, iar aceasta le provoaca interesul si respectiv dorinta de experimentare. Faptul emanciparii sexuale a adolescentilor este constatat si prin stiinta „Psihologia varstelor”, unde se afirma ca varsta initierii in contacte sexuale a adolescentilor a scazut cu circa doi ani”.

Care este procedura, atunci cand aveti de discutat cu un minor ce a fost abuzat sexual? 

„Procedura este diferita de la caz la caz si aici trebuie de tinut cont si de varsta minorului, deoarece cu cat copilul este mai mic, cu atat este mai dificil sa-l determini sa expuna niste evenimente rusinoase si confuze pentru el. Evident ca in discutii expertul trebuie sa fie foarte atent si pedant, iar pana a atinge tema traumatizanta a abuzului sexual, urmeaza sa se lucreze pe aria de castigare a increderii minorului. Am avut o situatie cand am avut la investigatie un copil mic de 5 ani, care evita categoric sa-mi relateze ce i-a facut concubinul mamei, cazul cercetat fiind legat de abuzul sexual al minorului. Respectiv, dupa ce m-am jucat cu el, l-am laudat cat el este de bravo si dupa ce i-am spus ca acel nene rau a venit la mine acasa si mi-a facut la fel de rau ca si lui, copilul s-a deschis si a relatat tot ce i-a facut abuzatorul. Un alt copil, care fiind audiat initial in conditii speciale a spus ca a mintit despre abuzul sexual, fiindu-mi prezentat mie, dupa o ora si jumatate de jocuri, verificare a cunostintelor, de incurajare si lauda, usor mi-a comunicat ce ia facut unchiul colegului sau de clasa si mi-a recunoscut ca la etapa audierii in conditii speciale s-a simtit foarte speriat si nu a vrut nimic sa relateze. Prin urmare, lucrul cu copii, este unul foarte specific, iar psihologul trebuie sa fie foarte inventiv pentru a deschide si predispune copilul spre a relata cele intamplate cu el. Aici insa, doresc sa mentionez ca la baza investigatiilor copilului abuzat sexual, nu sta doar discutiile cu el, ci si aplicarea instrumentelor psihologice pentru scoaterea in evidenta a traumei dezvoltate ca urmare a evenimentului de abuz sexual”. 

Cum va dati seama daca tanarul minte sau nu, in legatura cu abuzul sexual? 

„Desigur ca nu in toate situatiile victima trebuie sa fie crezuta neconditionat. Sunt si situatii in care pretinsa victima minte din diferite motive: din razbunare, din motiv de a atrage atentia asupra sa, din motiv de perceptii eronate, sau din motiv ca cineva i-a sugerat ca evenimentul petrecut cu ea se califica ca viol. Am avut multiple cazuri, in care am constatat ca adolescenta mintea despre faptul ca a fost violata, insa, in concluzie, nu expun categoric sintagma ca minte, ci ca declaratiile sale prezinta grad critic de credibilitate, in favoarea acestei concluzii fiind aduse diferite argumente ce rezultata din: circumstantele cazului examinat (studierea comportamentului victimei pana si dupa producerea presupusului viol) daca sunt marturii cu privire la aceasta; din personalitatea pretinsei victime (daca este puternica, daca poate opune rezistenta, daca este predispusa sa minta si sa exagereze, sa incalce drepturile oamenilor etc); precum si din particularitatile sferei afective si anume daca a dezvoltat careva suferinte psihice in legatura cu producerea abuzului sexual si daca aceste suferinte pot fi corelate cu evenimentul abuzului sexual, deoarece persoana poate prezenta careva traume, insa sursa acestora poate fi alta decit abuzul sexual (copilarie grea, accidente, decesul unui parinte etc)”.

Cosmarul unei campioane de origine romana! Liliana Szilagyi - abuzata de tatal sau inca din copilarie: „Fizic, emotional si sexual” - FOTO

Este corecta afirmatia „Singura este de vina, ea l-a provocat”, in cazul abuzurilor sexuale?

„Desigur nu este corecta, deoarece oamenii sunt fiinte rationale si oricat nu ai fi provocat, trebuie sa-ti dirijezi actiunile. Totusi, stiinta „Victimologia”, studiaza astfel de aspecte si da desigur sunt situatii cand victima singura isi sporeste vulnerabilitatea victimala expunandu-se unor situatii riscante, transmitand unele mesaje nonverbale cu dublu sens, negandind consecintele ce pot surveni asupra sa. Aici vreau sa mentionez ca in cadrul lectiilor de educatie civica petrecute la scoala trebuie sa li se explice copiilor ce inseamna”.

De ce unii maturi ajung la asa stare, in care provoaca durere celor minori?

„Posibil pentru ca prezinta unele anomalii la nivel de personalitate, au un nivel inalt de agresivitate si o fac din dorinta de a domina si controla, sau din cauza ca sunt in stare de ebrietate si nu pot sa-si tina sub control impulsurile sexuale. Este greu de explicat ce sta la baza motivatiei actiunilor de abuz sexual. Cert este, insa, ca astfel de actiuni nu pot fi cu nimic indreptatite”. 

Dumneavoastra ati lucrat la cazul in care o minora s-a sinucis dupa BAC. Care a fost totusi problema?

„La baza acelui suicid au stat mai multi factori: sociali, individual-psihologici, familiali, genetici. Minora avea convingerea ca nu este norocoasa, era neinrezuta in sine, era anxioasa, incapabila in rezolvarea constructiva a problemelor, cu rezistenta redusa la stres, extrem de emotiva si sensibila, in cadrul familiei nu se simtea inteleasa, intre ea si mama nu exista o relatie bazata pe incredere, iar aceasta i-a dezvoltat nesiguranta si dificultate in exprimarea propriilor emotii si sentimente. La fel, la minora s-a identificat si factorul genetic in istoricul familial, care a actionat ca un teren favorizant pentru formarea unor predispozitii spre actul suicidal. In familia minorei au fost prezente cateva rude care au comis acte de suicidale”.

A facut asta din cauza ca nu a sustinut acest examen sau existau alte cauze, mai importante?

„Nu, cu siguranta nu nota negativa a determinat minora sa se suicida, ci alti factori pe care deja i-am si descris, au favorizat comiterea suicidului, nota negativa de la BAC fiind doar un declansator al actiunilor sale nechibzuite, comise din motiv ca minora nu a avut suficiente resurse sa se adapteze situatiei”.

A murit actrita si modelul April Ashley, cea care a schimbat standartele anilor 60 - FOTO

Cat de mult va afecteaza meseria dumneavoastra pe plan moral?

„Este greu sa ma expun, insa nici nu pot nega faptul ca aceasta activitate ma afecteaza emotional. In acelasi timp, insa, activitatea respectiva imi aduce si multa satisfactie, dat fiind faptul ca ma simt utila in societate, prin aportul meu oferit in descoperirea unor adevaruri menite sa contribuie la infaptuirea unei justitii echitabile”.

Cateva solutii, recomandari, sfaturi pentru parinti de adolescenti. Cum sa-i protejeze de vicii, de influenta prietenilor, de gandurile suicidale?

„Acolo unde nu este loc de intelegere in familie, este loc pentru dezvoltarea la adolescenti a unui teren nefavorabil pentru influente negative. Parintii trebuie sa-si asume rolul de prieteni pentru copii sai si sa se plaseze pe treapta egala cu acestia, sa discute cu copiii despre emotii, despre asteptarile lor, frustrarile si dezamagirile lor, in niciun caz sa nu-i judece pentru greseli, sa le explice consecintele unor fapte nechibzuite si sa le acorde suport afectiv neconditionat. Solutia este foarte simpla, insa, pentru unii parinti poate fi complicata, din motiv ca nu au suficienta inteligenta de a intelege emotiile propriilor copii”.

Cum sa discute cu ei, sa aiba o relatie frumoasa, in care atat parintii, cat si copiii vor fi ascultati?

„Consider ca in discutie cu propriul copil nu trebuie sa fii impunator, nu trebuie sa-i spui copilului ca: ”Eu cand eram de varsta ta, asa actionam, sau nu era asa, sau eu nu am murit de o bataie sau de o ocara din partea parintilor”. Persoanele sunt diferite si diferit traiesc anumite situatii. Nu putem judeca despre cum trebuie sau nu trebui sa simta copilul sau sa actioneze copilul. Tot ceea ce putem ca parinti, este sa le explicam copiilor care comportamente sunt distructive, de ce sunt distructive si sa le insuflam increderea ca orice greseli nu ar comite, noi ca parinti ii vom intelege si le vom acorda suport in rezolvarea problemei. In acelasi timp, consider ca, ca parinti trebuie sa-i facem pe copii sa constientizeze ca toleranta nu este infinita, ca gresind odata, trebuie sa-ti inveti lectia si din respect pentru sine si parinti nu trebuie sa mai comiti aceeasi greseala”.