Stabilita cu familia la Londra, dupa trei ani in care nu a mai fost acasa, Anda Vahnovan a revenit la Chisinau cu un debut literar, volumul de poezii „Sarme”.

„Pentru mine Chisinaul si casa mamei vor fi intotdeauna acasa. Si intr-adevar a fost pentru prima data cand in timp de trei ani eu nu am fost aici. Si m-a durut sincer. Nu am mai ajuns nici la cimitirul tatei, la care mergeam an de an, nu mi-am mai vizitat rudele, prietenii si, de aceea mi-a fost greu. Revenirea asta cu cartea pe care am venit sa o lansez aici e ca si un dar, un cadou. Sunt implinita si pentru ca am venit acasa si pentru ca lansez cartea”. 

Iepurasi, miei, oua si lumanari! In acest an, de Pasti, ai sansa sa iti decorezi in cel mai special mod casa ta. Vezi cele mai actuale si frumoase combinatii de Sarbatorile Pascale - VIDEO

Scrie demult. A inceput insa sa publice mai intai pe blogul sau „Ganduri Despletite”, iar pe atunci nu credea ca va ajunge sa scrie o carte. Totusi, incurajata de prieteni, Anda si-a adunat poemele intr-un volum.

„Mi-am inceput activitatea literara pe acest blog, dar la un moment dat m-am surprins la ideea ca totul ia amploare si ca cresc vizualizarile. Toata lumea ma intreba cand voi avea o carte. Nu ii vedeam nici inceputul, nici sfarsitul, insa am avut noroc de prieteni buni care m-au sfatuit cum sa fac si m-au ajutat mult”.

Ajunsa la Chisinau, cu cartea in mana, prima destinatie a fost mormantul tatalui sau, scriitorul Simion Ghimpu.

„Acolo a stat inceputul. Tata, pe pat de moarte, m-a rugat sa ma apuc de scris. El vedea niste porniri de ale mele, vedea cum scriam reportaje si articole. Imi spunea ca nu trebuie sa ignor aceasta latura, m-a rugat sa incerc. Eu mereu am ignorat aceasta chestie. Eu am inteles ca tatal meu nu m-a impus sa fac acest lucru, insa vedeam ca il durea ca eu nu vreau sa fac asta. In momentul in care am pornit blogul si am inceput sa scriu a fost tocmai din imboldul acesta de vinovatie ca nu i-am indeplinit dorinta in timpul vietii sale. M-am apucat de scris dupa cativa ani de la decesul tatalui. M-am gandit sa fac ceva ca sa il bucur, sa ii indeplinesc dorinta”.

Irina si Serghei Kovalsky - vacanta de vis pe taramul pacii. Acestia au cantat in mijlocul strazii si au trait emotii de neuitat: „Sa spunem ca suntem foarte impresionati de ce am vazut aici, este ca si cum nu am spune nimic” - FOTO/VIDEO

Versurile cuprind crampeie din copilaria Andei si viata parintilor sai, etapele si tranzitiile prin care au trecut odata cu schimbarile sociale.

„Vor regasi in acest volum o copilarie a unui copil crescut la Botanica, intr-un camin al Institutului de Arte, unde tatal meu, scriitor, poet si profesor universitar, a locuit pana la varsta de 50 de ani. Este si situatia intelectualului care locuia in camin, care nu primeau salarii, carora li s-a oferit cateva ari de pamant, pentru a cultiva si pentru a putea supravietui cumva. Totul este in cartea asta. Si situatia saraciei, si trecerea de la grafia chirilica la latina, si trecerea de la rubla la cupoane. Au fost foarte multe perioade de trecere, pe care atunci le luam ca pe ceva firesc, fiind copil. Ulterior, deja ca mama si adult, reflectand din spate am inteles ce perioada grea au traversat mai ales parintii nostri”.

Coperta cartii ilustreaza un chip ciuruit si legat cu sarma. Aici „sarma”, care este si titlul cartii are o conotatie filozofica, explica scriitoarea.

Tanar, frumos si foarte criticat! Interpretul Maxim Zavidia a intrat in gura lumii. Vezi ce replici taioase a oferit artistul haterilor: „Inca nu stiti in ce stare si dispozitie neplacuta pot sa fiu eu si cum as putea sa va raspund.” - VIDEO

„Sarma este cea care disperseaza tari, culturi, religii, dar si dispersarea de varsta. Cartea are trei capitole, sarme intre sechele. Sechelele lasate din copilarie, sarmele care m-au ghidat in toata viata, care mi-au legat toata viata, valorile de acasa pe care eu am incercat sa le implementez in familia mea. Sunt nistre treceri prin aceste sarme. De asemenea, sarmele ca un instrument de a repara ceva, pentru ca pe timpurile alea, cand era o saracie mare, tot se repara cu o sarma. In aceeasi carte, sarma mea are conotatii diferite”.

Cei trei copii ai scriitoarei nu au citit inca cartea, iar Anda nu insista. Nici ea in copilarie nu a citit cartile tatalui sau.

„Nu am citit cartile tatei in copilarie, sincera sa fiu. Tatal nu m-a impus. Aceste lucruri trebuie sa vina firesc. Insa, mai tarzior am zis ca ar trebui sa le citesc si culmea e ca recitind acum cartile lui eu gasesc mult mai multe raspunsuri la intrebarile pe care i le-as fi dat, as fi discutat cu el daca ar fi in viata. Zici ca mi-a lasat cartile lui ca un testament pentru momentele in care el nu va mai fi, iar eu voi avea nevoie de unele raspunsuri”. 

Sursa FOTO: Facebook