In esenta insa, sunt mesaje cu mult sens si adresate, in prima etapa, mamei si tatalui, ca un mijloc de comunicare care arata ca micul omulet exista si este capabil sa isi faca simtita prezenta in aceasta lume.

Prin desen se naste o poveste, a dorintelor, emotiilor, temerilor, o harta detaliata a parcursului cresterii in etape si ritmuri biologice si psihologice bine conturate pe hartie. Desenele din primii ani sunt o expresie a modului sau de a fi, sunt istorioare a caror regizor este chiar copilul, sunt un instrument prin care micul artist dialogheaza cu lumea celor mari. Copiii le arata intotdeauna parintilor desenele abia terminate si le urmaresc cu atentie expresia fetei, asteptand cu nerabdare o evaluare.

Motivul este simplu: in desenul simplu micutul vorbeste despre el insusi si depsre lumea sa, pentru subconstientul lui, desenele nu sunt doar un joc frumos, ci si un mijloc privilegiat de a se face cunoscut, de a da frau liber imaginaetit si de a contura propriile vise.. Copilul are adesea un limbaj verbal rudimentar, dar o mare bogatie expresiva si de comunicare redata pe deplin prin desene , prin care se exprima mai putin enigmatic, astfel ca desenul completeaza comunicarea verbala si invers. Multe stari de tensiune,conflicte contiente sau inconstiente si abordari personale se manifesta chiar prin intermediul acestor imagini prin care copilul isi spune nemultumirile si se elibereaza de tensiuni.

Prin incercarea de a tine creioanele in mana, copilul isi dezvolta coordonarea armonioasa a miscarilor si se obisnuieste sa-si organizeze ideile si impulsurile intr-un spatiu prestabilit si limitat. Copiilor carora li se permite sa deseneze oricand doresc sunt mai putin neindemanatici si au o mai mare capacitate de exprimare. Desenele copiilor sunt folosite de catre psihologi pentru identificarea anumitor probleme de crestere si dezvoltare