La cativa kilometri de Chisinau, in satul Pascani, Criuleni, inca mai putem intalni case traditionale. Acoperite cu oale, deregi de lemn si viu colorate in albastru si verde, casele taranesti sunt adevarate perle ale patrimoniului national. Pe matusa Daruta, asa cum i se zice in sat, am gasit-o gospodarind prin ograda. Mare i-a fost mirarea sa afle ca locuinta sa modesta prezinta un interes si ca este de fapt o bijuterie a arhitecturii rurale. Casa ei are peste 80 de ani si a fost contruita din paie si lut, are prispa si veranda.
„Casa am facut-o eu singurica. Am facut iaca aisia lut, de 3 masini. Am calcat, cu boii am calcat. Eu singurica am muruit si singurica mi-am batut capul si de fereastra, si de usa, si de cleampa. Mi-am facut ograda. E tat al meu”, spune pensionara Daria Vieru, facandu-si cruce.
Mai mult, casa este calduroasa, iar la ridicarea ei s-au folosit doar materiale ecologice, cum ar fi chirpici de lut si capriori de lemn. Iar oalele de pe acoperis tin si acum, sustine batrana.
„La mine peretii sunt iaca asa de grosi. Is facuti in scandura. Am luat o pereche de oameni si iaca mi-au facut”, spune pensionara.
La ai sai 81 de ani, matusa Daruta este plina de puteri si nu sta o clipa locului.
„Iaca amu, numa si am insirat o sfara de hainite, iaca am spalat vreo doua furculite, am niste mere pe care vreu sa le pun la dughit pentru samagon”, mentioneaza Daria Vieru.
Desi isi aminteste cu nostalgie de vremurile trecute, cand o casa se ridica la claca, cu toti oamenii din mahala, matusa Daruta sustine ca acum nimeni nu mai face nimic gratis.
„Acum daca il chemi si il pui pe zi la lucru, trebu sa il hranesti dimineata, deneaza si sara. Sara trebuie sa il cinstesti si sa ii dai vreo 200 – 300 de lei. Da eu de unde sa le ieu bre?!”, spune pensionara.
Ceva mai la deal, sta in paragina o alta locuinta, care odata era o frumusete de casa data cu var, cu streasina si veranda.
„Nu vine nimi. Nici nu se arata. Iaute ce e aici. Da cat o trait fumeia era o curatenie, ave si o ceapa si un usturoi, gradinarit”, spune Daria Vieru, pensionara.
In mahalaua din vale o gasim pe matusa Marusca. Are 78 de ani si locuieste si ea intr-o casuta rupta din povesti. Cu ornamente din balada Miorita, Ciobanasul este cel care ii decoreaza casa decenii la rand si ii tine de urat.
„Aici e ulciorul si cana, dar iata curge de la streasina. Are 50 si ceva de ani. Rup buruianul, dau cu crasca, dau cu vopsea. Poate va mai tine vreo 2-3 ani, cat oi mai tine si eu”, spune Maria Botnaru, pensionara.
Ulterior, matusa Marusca m-a invitat in casa, sa imi arate cele cateva comori care au ajuns pana in zilele nostre - lejanca si vatra.
„Iaca ne-am facut lijanca, soba, horn, cuptor de copt. Cate cuptioare a copt cuptioru ista! Iaca asa pun lemne si ma duc sa imi caut de treburile mele”, Maria Botnaru, pensionara.
Plita de caramida nu tine doar de cald, dar este si locul unde se gateste mancarea.
In mahala cu matusa Marusca mai sunt cateva case traditionale, care cu greu mai stau drepte. De cand au ramas fara stapani, in ograda lor nu se aude tipenie de om.
„Aceasta casa traditionala are circa 100 de ani. Candva era de o frumusete uluitoare, cu acoperis de oale, barne de lemn si vopsita in albastru. Acum isi traieste ultimile zile, iar usa ei inca mai sta deschisa, de parca mai asteapta ca cineva sa ii paseasca pragul”, Natalia Ginca, reporter PRO TV.
„Aceste case sunt pe cale de disparitie. Cauzele sunt depopularea satelor, faptul ca multe locuinte sunt parasite si faptul ca sunt construite din materiale perisabile ca lemnul sau chirpiciul, ele se distrug. O alta cauza e faptul ca intre oameni este o competitie la bogatie si isi contruiesc case precum au vazut peste hotare, din materiale moderne. Astfel se pierde o parte din specificul nostru national”, ne explica Andrei Prohin, secretar stiintific, Muzeul National de Etnografie si Istorie.
An dupa an, casele taranesti devin tot mai putine. Cele care au mai ramas, cu greu isi mai pastreaza autenticitatea, deoarece au fost renovate de-a lungul anilor. Construite la inceputul secolului trecut, aceste monumente arhitecturale pur si simplu se ruineaza, iar in locul lor apar case noi si moderne. Vor face si ele istorie, insa nu in povestea despre satele autentice moldovenesti.
