Fiind intrebata cum s-a decis la al treilea copil, Lorina a raspuns ca: „Sincer de un an inainte sa luam decizia impreuna asa mai responsabil, mai asumat deja simteam ca acolo sus imi bate un sufletel si zice ca vreau sa vin in viata, si atunci vorbeam cu sotul ca hai sa mai savuram din tinerete, ca copilasii cei doi de acasa deja erau mai mari si ne permiteam sa calatorim. Am calatorit, am muncit foarte mult, dupa care trecuse un an si zic sotului gata, e limita deja, e momentul, simt ca bate in usa si exact cand a inceput razboiul a coincis, am stat pe o pauza de vrio doua saptamani. Poate sa fie si sute de razboaie, eu am viata mea si urmeaza sa mi-o traiesc. Un copil in familie nu te scoate din zona de confort, te face sa cresti placut altfel, prin alte lectii de viata.”
La capitolul cum se impaca fratele cu sora, Lorina a raspuns ca: „Eu niciodata nu mi-am pus intrebarea aceasta, de asta probabil nici nu am probleme de genul dat. Cumva eu ma stradui ca fiecare copil sa aiba independenta sa, incerc sa nu le pun pe spatele lor nicio responsabilitate cum ca tu trebuie sa ai grija de surioara mai mica. Era o dilema ca nu stiam sexul copilului pana nu am nascut si unica dilema era ca fetita isi dorea surioara si baietelul respectiv, fratior. Cand au venit la maternitate si au vazut-o atunci baietelul un pic frustrat, dar dupa a zis ca e asa de dragalasa. Si iata asa se pastreaza legatura, cand am nevoie le cer ajutorul, ma ajuta cum pot. Ceea ce imi cer ei ca dimineata sa le-o aduc si sa le-o pun pe perna alaturi, ei cand deschid ochii si o vad se trezesc instantaneu. Cumva atitudinea mea nu a implicat chestii de gelozie, chiar si daca au urmat niste discutii, in totdeauna veneam cu exemplu, uite vezi poza, tu erai la fel de mic, tie iti acordam la fel de multa atentie.”
„De ce ne temem cu adevarat, pentru ca vinovatia e doar un cuvant, nu e ceva relativ, nu e ceva palpabil si atunci ea ramane enigmatic pentru fiecare si cu cat omul incepe sa dezvolte chestia asta ca e grav, cu atat mai mult creste aceasta bomba. In momentul cand tu incepi sa clarifici ca vinovatia este o frica de a fi vinovat de ceva. Sa fii o mama rea inseamna sa nu ma judece cineva, in primul rand parintii, dupa care rudele, prietenii si societatea. Pana la urma am ajuns la frica de a fi judecat, de a fi privit critic de altcineva, iar raspunsul este ca nu ai cum sa fii pe placul tuturor. Atunci cand tu percepi ca frica de a fi judecata, atunci starea de vinovatie preia o alta forma, parca e mai usor, pentru ca tu esti adecvat, tu faci totul pentru copilul tau ce tine de tine.”
Irina Rimes, mai sincera ca niciodata: „Mi s-a spus ca mi-am luat aere de vedeta...” - VIDEO
„Copilul este rodul iubirii dintre o femeie si un barbat, cumva oglinda iubirii noastre. Si atunci cand eu am o neintelegere cu sotul si daca cumva eu ma frustrez, un pic ma judec din cauza acestei neintelegeri, atunci copilul simte aceasta tensiune si ea incearca sa elibereze aceasta tensiune. Pentru ca copiii nu au imunitatea de a rabda si de a tine piept acestor tensiuni. Daca cumva observati ceva in copilas, intrrebati-va cum stau eu cu sotul in acel moment.”
„Eu peste toate trec cu drag si cu iubire, pentru ca tot ce se intampla in jurul meu e viata. Si atunci cand eu incerc sa ma opun vietii, indiferent ca-mi place sau nu unele momente, unele dificultati, atunci eu ma opun vietii in general. Orice provocare, orice lectie este o provocare pentru mine si inseamna ca eu am avut nevoie de acest lucru si eu sunt om viu si am lectiile mele, pe care incerc sa le accept, sa caut sensul ala bun in toata treaba asta.”
