Paul canta la acordeon de la 6 ani, dar ideea a pornit de cand avea 2 ani. Povesteste ca la botez cineva i-a daruit un acordeon, pe care parintii lui il tineu pe dulap. Fiind rosu, ii atragea atentia si mereu il cerea sa se joace cu el. Atunci parintii au spus ca trebuie sa faca ceva si l-au dat la scoala de muzica. Acolo, in primul an, avea de invatat un repertoriu de 10 melodii, pe care le-a invatat mai repede decat ceilalti copii. Dupa 6 luni, el stia toate piesele, cu toate ca nu invatase inca sa scrie si sa citeasca. Fara sa stie notele, auzea ce canta profesorul si reproducea pur si simplu.

Cam pe la aceeasi varsta l-a dat la scoala de muzica si pe baiatul sau Andreas, care intai a studiat pianul. A avut si numeroase premii pe tara, pana in clasa a zecea. Nascandu-se cu acordeonul in casa, a invatat cu tatal lui. Cand a mai crescut, a inceput sa fie luat la spectaolele si la evenimentele trupei condusa de acesta.

Paul este singurul acordeonist din tara care abordeaza mai multe genuri muzicale si an de an prezinta acest instrument la targul international de instrumente muzicale, loc unde se intalneste cu cei mai mari acordeonisti din lume, de marca mondiala. 

Cea mai mare realizare pe plan profesional este ca a reusit sa-si faca un renume in acest domeniu, cu toate ca nu vine dintr-o familie de muzicieni. Se simte extrem de mandru ca e impreuna cu baiatul lui pe scena, cantand cot la cot. Considera ca el ii va duce numele mai departe in lumea artistica.