Ce a insemnat pentru tine sa obtii un Golden Buzz? Ce ai simtit in acele clipe? 

Am aflat despre mine ceva: ca pot! Am avut atata nevoie sa stiu ca ei, oamenii mari, ma plac, ca juriul ma place pe mine asa cum sunt si ca le place vocea mea. Eu cred ca acea ploaie de aur m-a udat si ca de acum pot creste in ceea ce imi doresc, atunci cand ma inchipui pe mine in lumea mea imaginara. In acel moment cand a apasat butonul, Andra a devenit zana mea buna si m-am vazut pe mine, o micuta Cenusareasa, cu picuri de aur vrajiti in palme si in par, si pe bascuta mea cu steluta. Cat despre ce am simtit...o explozie de emotii ce mi-au umplut capul si apoi de acolo m-au umplut cu totul, m-au purtat cu ele sus, sus de tot, si stiu ca atunci as fi putut zbura. Am simtit puternic ceva bun si frumos si pentru asta va multumesc voua, sansei si norocului. 

Am strans toate acele emotii si le-am pus intr-o margea, pe siragul ce va fi viata mea.

Care au fost cele mai memorabile reactii ale prietenilor si rudelor?

Chiar atunci dupa Golden Buzz, tata parea un om de pe alta planeta, vorbea fara sa inteleaga nimeni ce zice si, in drum spre hotel, a facut ceva ce nu s-a mai intamplat niciodata: am intrat la magazin si m-a lasat sa imi cumpar toate dulciurile pe care le-am vrut, mi-am umplut buzunarele de bomboane!

Apoi in ziua cand am fost la televizor, a fost o nebunie: am auzit sunete de tot felul, strigate, fluieraturi, imbratisari sufocante, topaituri ale fratiorilor mei in varful patului, o debandada totala, cu totii pareau scosi din minti. La un moment dat s-a auzit o bufnitura si un zgomot asurzitor afara: era bunicul meu care a cazut inapoi in pivnita incercand sa scoata afara butoiul cu vinul cel bun:))

M-am intrebat atunci si, inca, ma intreb ce a starnit asa o avalansa de emotii. Poate voi gasi candva raspunsul. A fost faptul ca nu credeau ca se poate, ca mi se poate intampla mie, noua, familiei noastre. Ca exista de acum o sansa pe care nu au indraznit sa o creada posibila. 

In preajma mea erau ai mei, schimbati de fericire si mirare. Pe zoom, fiecare in dreptunghiul lor de pe ecran, erau prietenii mei si familiile lor, prietenii de o viata ai parintilor mei. Am simtit ca sunt inconjurata si stransa in iubirea, mandria si bucuria lor. Ca exist acum un pic altfel in mintea lor. Ca cei mari cred ca am facut ceva bine. 

Cine te-a impresionat cel mai mult dintre jurati si de ce?

Vai...eu i-am vazut ca prin ceata. I-am refacut mai tarziu din amintire. Le-am vazut zambetele si ca se uitau cu drag. Erau frumosi si incadrati in lumina ca intr-un tablou al norocului meu.

Am intrat pe scena simtindu-ma ca micuta Cenusareasa care viseaza sa ajunga la balul de la palat, iar cand Andra a pornit acea ploaie de stelute de aur am stiut ca ea e zana mea buna si ca pot sa incep sa visez.

Toti sunt de-acum personaje in povestea acelui moment ce imi cladeste viata, acum la inceputul ei: Andra, zana mea buna, nenea Florin cu chipul lui expresiv caruia vreau sa-i fac portretul intr-o zi, Mihai, poate cel mai bun si mai cald om, Andi care mi se parea de varsta mea! Toti, ursitoarele mele bune! Nimeni, niciodata, nu a spus asa frumos despre mine si voi duce cu mine toata viata cuvintele lor.

Cum s-a schimbat viata ta de cand ai aparut la Romanii au talent?

Daca vorbesc strict despre mine, am inceput sa le fac pe toate .....mult mai mult! Va spun asta si zambesc. Cantam si pana acum, iar acum cant mai mult. Desenam, iar acum desenez si mai mult. Visam si scriam, dar acum visez mai mult si e mai multa lumina in visul meu. Totul este mai mult si mai intens. 

Am fost invitata la emisiuni la care oamenii se uita, la care eu ma uit, si mi s-a parut asa ciudat! Eu imi doresc ca oamenii sa ma stie. Cred ca m-au vazut de acum si sper sa le fi placut. 

Simt ca le sunt datoare romanilor si vreau sa fiu acolo unde oamenii ma iubesc si ma inteleg. Am venit cu emotii mari, cantand intr-o limba de departe, iar acum vreau sa cant si sa visez in limba patriei mele!

Stiu de-acum ca vreau sa fiu artist. Ma fac artist pentru ca vreau sa raman copil cand voi fi mare!

Cum ti s-a schimbat stilul de viata in aceasta perioada? 

Abia acum pot sa ma cufund in pasiunile mele. Si ce era joc pana acum, incep sa cred ca ar putea fi arta. Cant si cotrobai internetul dupa cantecul acela care-mi place. Desenez portrete si fiindca oamenii au atata timp liber, imi stau cuminti la pozat si pot sa ii desenez mai bine. Improvizez scenete si cineva le si filmeaza, ca sa nu spun ca le vede...le gandeste insemnatatea. Citesc mult mai mult in romana. Stiu ca imi trebuie cuvintele pentru imaginile din capul meu. Fug la rau ori pe miristea din spatele casei si incerc sa ma imprietenesc cu animalele de-acolo. Am gasit un nene care isi aduce, in fiecare zi, caii la rau, m-a recunoscut si m-a lasat sa ii calaresc iepele blonde si ii mangai manjii curiosi de oameni. Ma joc in podul casei cu Anais, surioara mea, si Constantin cel mic. Ne intristam cand ploua, dar apoi iesim in gradina si ne afundam in noroi, facem castele din cartea de istorie si figurine din imaginatia noastra.

Ce ai face cu banii, in cazul in care ai castiga premiul cel mare?

Imi imaginez ca sunt intr-un basm si am gasit acel saculet cu galbeni...

Pun o parte in rochita papusii mele magice si cand voi fi mai mare o sa o duc in lume. Ea a venit la mine, intr-o noapte, cand am implinit 5 ani si avea cu ea o scrisoare. Imi scria despre nevoia ei de a vedea lumea mare si mi-a spus sa-i scriu povesti despre lumea mea. Am dus-o de atunci peste tot cu mine, o hranesc cu povestile mele, neintrerupt, si o sa fac sa vada lumea toata si sa se sature. 

Dau o mana de galbeni scolii mele, sa faca o clasa unde toti copiii nebuni de creativitate si de libertate sa poata veni sa cante, sa deseneze, sa danseze, sa viseze si sa isi imagineze lucruri si lumi pe care oamenii mari nu le pot intelege. 

De un galben, o sa imi umplu pumnii cu bomboane colorate si o sa le presar peste cea mai mare inghetata din lume, in care sa ma afund cu fratiorii mei!

Ii dau cativa si tatei pentru dubita pe care sa o pictam si sa ne duca pe toti 5 la dune de nisip si la munte, pe drumuri fara sfarsit. 

Si apoi voi da o mana de galbeni pentru o casuta in padure unde sa-mi vad de-adevaratelea familia, unde peretii sunt piscaliti si iarba-i mare, iar copacii netunsi in curte. 

Si cum saculetul e inca aproape plin, pun totul de-o parte, iar cand imi vine vremea voi pleca la acele scoli inalte, unde sa invat sa cant cu cei mai mari artisti, iar profesorii au raspunsurile la toate intrebarile mele.