28.06.2019
Mark Stam, dezvaluiri din viata personala: „Din pacate, momentan suntem unul impotriva celuilalt, frate contra frate.”
Cantaret si compozitor originar din Republica Moldova, Mark Stam a dat lovitura pe piata muzicala cu piese precum „Impar”, „Vina mea” sau „Nesimtit”.
Mark Stam, dezvaluiri din viata personala: „Din pacate, momentan suntem unul impotriva celuilalt, frate contra frate.”

Dupa participarea in 2013 la concursul-show „Moldova are talent” si lansarea in 2018 a piesei „Doar noi” in colaborare cu Alina Eremia, Mark Stam s-a facut remarcat in muzica romaneasca si de aici pana la difuzari pe radio si milioane de view-uri pe YouTube a fost numai un pas. 

Care a fost prima ta experienta cu muzica?

Eram la ziua de nastere a unchiului meu, care canta pe la nunti in perioada aceea. Si imi tot zicea: hai, canta-ne o piesa, hai, canta orice. Si i-am zis ca nu stiu, ca nu vreau. Dar a insistat. Si mi-a pus „De ce plang chitarele”, tineam microfonul ala care era mai mare decat mana mea. Am inceput sa cant si am nimerit toate notele, m-a socat si pe mine. Asa ca in urmatoarea saptamana am acceptat sa particip la un concurs muzical la mine la liceu. Si tata repeta cu mine in fiecare zi. Aveam vreo 12 ani pe atunci.

Si ai vrut dintotdeauna sa ajungi artist? Ce voiai sa devii in copilarie?

Prima oara am vrut sa devin arheolog, in clasa a doua. Apoi am descoperit muzica si mi-am dorit foarte tare sa devin cantaret si compozitor, iar ca plan B era arhitect sau inginer, pentru ca iubesc foarte mult masinile.

Ai un instrument preferat? Daca ar disparea toate instrumentele de pe planeta si ar mai ramane doar unul singur, ce ai alege? 

Cred ca as salva pianul. De la el s-au nascut multe idei, e un instrument de baza. Dar daca ar fi sa aleg mai personal, as lasa harpa pe planeta. Oglindeste sufletul si inima. Daca as fi pe o insula pustie si ar trebui sa aleg un singur instrument, mi-ar placea sa invat sa cant la harpa. 

Ai avut succes imediat dupa ce te-ai lansat. Ce formula secreta ai?

Succesul e o chestiune foarte abstracta, multi ar spune ca sunt de succes, insa eu personal cred ca mai am de muncit pana la statutul acela (e strict parerea mea). Formula secreta cred ca e sa fii cu capul in nori si cu picioarele pe pamant.

Ce te inspira cand compui?

Cinstit, nu stiu. Imi pun si eu des intrebarea asta, dar cred ca situatiile de care sunt inconjurat si prin care trec si, respectiv, aftertaste-ul pe care mi-l lasa emotiile. 

Ce nebunii iti doresti sa faci?

As vrea foarte mult sa desenez grafitti pe o casa. Mi-ar placea mult sa pictez ceva, ar fi o nebunie pentru mine – sa desenez ceva. Mai e ceva! Cea mai inalta cladire din lume: Burj Khalifa. As vrea sa ajung sus de tot, pe antena, sa privesc de sus. Cred ca as innebuni de fascinatie, sa fiu acolo, la etajul 163. Cred ca e un sentiment unic. Mai am ceva pe lista: diving cu rechinii. Sunt fascinat de lumea subacvatica, am descoperit asta la filmarile pentru piesa „Vina mea”. Din cauza filmelor, cand eram mic, am dezvoltat o frica fata de rechini. Si as vrea sa imi depasesc aceasta frica, sa ma apropii de el. Tot in registrul asta, as vrea un paianjen urias pe care sa il am drept animal de companie. Sa mi-l pun pe fata, pe umar, sa il iau cu mine.

Si o nebunie pe care ai facut-o recent?

Am schiat pentru prima data anul asta, prin ianuarie. In momentul ala am simtit ca mi s-a indeplinit un vis, imi doream dintotdeauna sa fac asta, dar nu am reusit pana acum. Am realizat ca e usor sa faci ceva, daca iti pui in plan si le iei pas cu pas. Am simtit o stare de nirvana: stau pe loc, nu fac nimic si totul se misca pe langa mine. Privelisti minunate, de vis – in fata ochilor mei. Am simtit libertate. Urmatoarea zi dupa ce abia invatasem sa merg pe schiuri, m-am dus pe pistele negre. Si am cazut din 5 in 5 metri. Am vrut sa simt viteza, adrenalina aia. Si tin minte ca ma apropiam de margine si nu vedeam capatul, era ataaaat de abrupt. 

Spune-mi 3 lucruri care te fac sa zambesti. 

Muzica buna. Cand realizez ca intr-adevar sunt fericit. Am simtit asta si pe scena: eram la Timisoara, cantam, eram ca intr-o transa, la un moment dat m-am oprit si m-am uitat in jur, erau vreo 2000 de oameni care urlau cuvintele piesei, aveam un zambet imens, credeam ca mi se vor rupe buzele, asta visasem de cand eram mic. Si ar mai fi atunci cand pregatesc un cadou pentru cineva, apoi i-l ofer si ii vad reactia. Asta ma face tare bucuros.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai facut pana acum?

Am ales calea muzicala. Am facut primul pas spre fericirea mea.

Si cel mai important lucru pe care l-ai invatat pana acum?

Am invatat ca toti suntem oameni si toti facem greseli, toti avem stres, probleme, nu trebuie sa ne judecam intre noi. De foarte multe ori vedem doar varful aisbergului. De fapt, sub apa se ascunde o planeta intreaga. Nu conteaza ce culoare are pielea noastra, ar trebui sa tinem cont de faptul ca suntem oameni. Sa incercam sa fim buni unii cu altii, sa ne respectam ca fiinte. Din pacate, momentan suntem unul impotriva celuilalt, frate contra frate. 

Sursa foto: Google.com

Articole din aceeasi categorie