„Povestea e lunga, noi, Dulcinella suntem adepti sa sutinem arta si tot ce inseamna muzica, film, dans, tot ce inseamna talent. Cu Cristian am facut cunostinta in cadrul unui festival unde a fost premiera filmului, iar dupa ne-am mai vazut si la Centenar, la Cotroceni unde povestea despre turneul pe care urma sa-l aiba filmul, unde el zicea ca ce frumos ar fi sa ajunga pana si in Moldova si ne-am zis cat de greu poate sa fie, si uite ca e aici deja.”Nicu Covaci a mai adaugat ca: „Nu e intamplator nimic, ceva se leaga si exista niste forte de armonie care leaga niste lucruri pozitive si ma bucur de asta, inca mai cred in asta.”
Fiind intrebati cum se simt la Chisinau, Nicu Covaci a marturisit ca: „Am fost avertizat, nu te du in niciun caz, caci acolo e rascoala. Vai de mine, ma simt ca in paradis, cu atata prietenie nu am fost intampinat de multa vreme si oameni care ma inteleg si care vor sa ma cunoasca, inseamna ca nu am fost degeaba. Chiar daca am realizat multe, am platit si niste preturi gigantice, lumea nici nu trebuie sa stie, dar totul are un pret, daca platesti pretul realizezi si eu am fost dispus sa platesc pretul. Am ajuns aici si ne bucuram de voi si voi de noi, dar vreau sa mai vin, sa facem niste evenimente si mai mari, sa vina lume, sa cantam, sa comunicam.”
Cum a avut loc regizarea filmului si de unde a pornit totul, a povestit regizorul Cristian Radu Nema: „Eu am un mare regret si o mare suparare ca mi-am luat bilet de intors. Este curios ca acest film este creat de un regizor din tanara generatie, care nu este din generatia Phoenix. In primul rand generatia Phoenix nu este o generatie care a fost sau care etse, ci este doar una singura care este in permanenta pentru generatia anilor nu stiu care, este o renastere continua. Aceasta este o mostenire pe care eu am primit-o si eu am sansa sa o transmit. Cel mai putin fel de a transmite este cuvantul, insa aici e vorba de traire si noi trebuie sa spunem cine este Phoenix, nu cine a fost.”
La intrebare cum a fost intalnit de oamenii din Moldova, Nicu Covaci a marturisit ca:„Nu am cuvinte sa descriu, deci cu atata prietenie, cu atata interes, n-am fost primit de ani de zile, deci sa plutesc pe un nor. Ma simt atat de bine ca imi pare rau ca trebuie sa plec, dar promit sa ne intoarcem si sa bucuram marele public, adica vrem sa cantam pentru mii de oameni. Nu cuvantul conteaza, cel putin asta este teoria mea, cuvantul este ultima arta, prima arta este arta muzicala, iar daca intram in rezonanta cu publicul, fara cuvinte poti sa-i faci sa planga sau sa sara pe masa sa se bucure, dar trebuie sa crezi in asta. Piesele noastre au un mesaj profund. Noi ne intoarcem mai incarcati de la un concert decat cand ne-am dus. Publicul de astazi, mai ales tineretul este manipulat cu manele si alte porcarele si uita ce inseamna profunzime, uita ce inseamna arta.”
Cei trei sunt ca niste prieteni, nu parteneri si au cat mai multe surprize pentru publicul lor. Catalina a marturist ca: „Aici v-om avea nevoie de mai multe lume alaturi, ca sa facem o chestie atat de mare, dar Dulcinella o sa incerce sa adune atat resursele materiale, cat si umane si culturale.”
