Liviu Miron are 70 de ani si inca ii sclipesc ochii cand vorbeste despre dansul popular. Duce o viata grea, insa spune ca putinul pe care il are ii ajunge. 

Era seara tarziu, cand l-am intalnit pe o banca de la strada Puskin. Statea singur, infrigurat, nu cersea si nu cerea nimic. In fata, Liviu Miron avea o pereche de cizme si o caciula, pe care le scosese de vanzare.

Dragostea nu are varsta! Dupa ce a trecut printr-un divort dureros, Maria Ciorici este fericita alaturi de iubitul ei, care este mai mic cu sapte ani: „Eu ma simt o copila, datorita reactiilor mele, a miscarilor si zambetului naiv.” - VIDEO

„Cizmele de iarna, noi, cu blana si o caciula barbateasca. Pe cizme caatare ca scrie ca costa 400, dar eu pot sa le dau si mai ieftin. Caciula o dau cu 50-60 de lei”, a spus Liviu Miron.

Am mai schimbat cateva vorbe pana sa aflam ca batranul, este un fost dansator. La cei 70 de ani, Liviu Miron a inceput sa isi depene amintirile, bucuros ca cineva il asculta. Ne-a povestit ca in tinerete era pe marile scene impreuna cu ansamblurile la care dansa - JOC, Ciocarlia si Martisor. Mai tine minte si acum pasii.

„Calusarii imi placea tare mult si Batraneasca de Sercani. Poate am uitat miscarile din aceste doua dansuri, insa pot arata alte miscari pe care le mai tin minte”, a spus cu entuziasm Liviu Miron. 

Isi aminteste ca anume un concert al ansamblului Joc i-a trezit talentul. Cand avea 6 ani, Liviu Miron a fost pentru prima data la concertul celebrului ansamblu, care in acea perioada, se afla in turneu in satul sau de bastina, la Tabani, Briceni. Atunci a inteles ca dansul popular ii este vocatia.

„Ansamblul JOC, impreuna cu Curbet si Mocanu, care acum au imbatranit si au murit, dar atunci erau tineri si energia lor a intrat in mine si am devenit talentat. Mi-au implantat un talent si am devenit si eu dansator”, mentioneaza fostul dansator. 

Parintii au fost cei care l-au sustinut si l-au indemnat sa-si urmeze visul.

„Am inceput sa prefer dansul cand aveam 6 ani, in satul Tabani, Briceni. Taticul meu era director de scoala in Tabani, iar mamica era invatatoare. Din clasa a intaia si pana in clasa a 4-a am dansat prin Lipcani, da- da, am dansat!”, isi aminteste Liviu Miron.

Ulterior, Liviu Miron s-a mutat la Chisinau, impreuna cu parintii sai, care au fost invitati sa profeseze in capitala. Astfel, in adolescenta, Liviu Miron a invatat la Liceul Teoretic Gheorghe Asachi, dupa care la Colegiul de Coregrafie. Venea si primul ansamblu, Martisor.

„Am invatat la Asachi in clasa a 6-a si pana in a zecea. Zece clase am facut. Acolo era prietenul meu din Micauti, Jan Morosan. El m-a cunoscut si mi-a spus sa vin sa dansez la ei, la Martisor, pentru ca eu dansam nu rau”, Ipovesteste batranul.

Ajuns la Colegiul de Coregrafie, Liviu Miron a inceput sa studieze dansul popular, istoria dansului, dar si dansul clasic. 

„Am inceput cu clasica. Paralel faceam cu Gheoghe Fortu si Rijicov. Ei deja au murit. Fortu era din Joc, la fel ca si Rijicov, ambii erau conducatori artistici”, spune Liviu Miron.

Adevarul despre suplimentele alimentare - de ce trebuie sa consulti un medic inainte de a le administra. Sergiu Munteanu, nutritionist: „Administrare de vitamina A la fumatori mareste incidenta cancerului de plamani”

Ulterior, Liviu Miron a fost invitat de catre maestrul Ion Furnica in ansamblul Ciocarlia, iar acolo a inceput o alta etapa in cariera sa.

„Ion Furnica avea ansamblu acolo, iar in paralel preda la Casa Profsaiuzov. Taticu meu i-a spus ca fiul sau a dansat in Martisor. Furnica a spus ca matinca il stiu si m-a chemat la el. La Ciocarlia am dansat vreo doi ani si ceva”, isi aminteste Liviu Miron. 

Se pare ca norocul era de partea lui, asa cum in scurt timp a ajuns la ansamblul Joc.

„Furnica i-a comunicat lui Curbet ca trebuie sa copleteze detasamentul de dansatori. Furnica i-a sunat lui Curbet si i-a spus ca este un talent pe nume Liviu. Am mers la etajul 2, era iarna, am dat examenul si m-au primit”, mentioneaza bratranul.

A dansat cot la cot cu cei mai renumiti dansatori din Joc, iar amintirea acelor vremuri ii aduce si acum lumina pe fata.

„Acolo era Dima Balan, care era dansator cu mine, el a dansat mult timp cu mine la Joc si Tacu, care a dansat mult timp. Mocanu traia nu departe de mine, la Riscani. Iar la Martisor am dansat cu fiica lui Mocanu, era partnioarca me de dans”, spune cu mandrie batranul.

Unicul regret pe catre il are este ca s-a lasat de dansuri. Spune ca a fost influentat de opiniile altora, care ii spuneau ca e mult de lucru si ca se plateste putin.

„Eu dansurile nu le-am lasat, ca eu si acum dansez. Dar cineva mi-a spus ca o sa te mane ca caii si o sa plateasca putin”, spune cu regret Liviu Miron.

Modest, sustine ca este multumit de viata pe care o duce. Altora le este si mai greu, spune Liviu Miron.„Vad tineri si batrani care cer asa (arata mana intinsa) dar eu sunt multumit”. 

Ce ati mancat azi?

„Am mancat mamaliga si niste conserve”, spune batranul. 

Acum Liviu Miron este absolut singur, iar la ai sai 70 de ani nu are cu cine schimba o vorba. 

„Nu am familie, Am 70 de ani dar nu am avut niciodata familie. Am iubit de multe ori, dar nu m-am insurat”, spune zambind Liviu Miron.

Din ce bani traiti?

„Eu am pensie, ma stradui sa mai lucrez, sa mai vand”, mentioneaza fostul dansator.

Isi vinde lucrurile la colt de strada, se uita cum trec tinerii pe alaturi si ii indeamna sa nu uite de traditii.

,,Traiasca folclorul si traditiile neamului nostru stramosesc si doresc ca traditiile astea sa nu fie pierdute de viitoarele generatii. Sa le iubeasca cum le-au iubit stramosii nostri”, afirma Liviu Miron.