Intr-o relatie fara obligatiuni totul este mai usor, mai relaxant, mai amuzant. Dar totusi de ce ajungem sa ne dorim sa fim intr-o relatie fara obligatiuni si care ar putea sa fie consecintele unei astfel de relatii, afla de la psihologul Mihai Bologan.
De ce o femeie matura si sanatoasa emotional si-ar putea sa-si doreasca sa fie intr-o astfel de relatie? „Mi-ar fi greu sa raspund la aceasta intrebare din prisma unei femei, pentru ca nu sunt o femeie si nu stiu cum e asta. As putea doar sa presupun. In psihologie, per general, toate temele raman la nivel de ipoteza, pentru ca fiecare persoana este o individualitate. Si acelasi simptom poate insemna pentru doua persoane doua chestii diferite complet. Ar putea fi ca o domnisoara, o femeie a avut o relatie in care a investit foarte mult emotional, timp, energie, ca pana la urma sa fie tradata. Si, ca sa rezolve aceasta trauma sau sa cizeleze impactul acelei relatii, ajunge la concluzia ca nu doreste sa investeasca, vrea sa primeasca fericire de la viata, sa nu se complice, sa-i fie usor, lejer in viata. Poate fi legat si de trauma din copilarie, poate mama ei a suferit de o multitudine de responsabilitati care nu au fost validate si in consecinta, copilul din ea a facut o concluzie: ca nu vrea sa repete tiparul mamei. Poate fi si cauza nepsihologice, ceva legat de societate, pentru ca acum in lumea vestica se promoveaza ideea ca femeia in primul plan trebuie sa-si puna cariera. Si e cam greu sa gasesti un echilibru intre cariera si relatie si multe domnisoare ajung la concluzia ca cariera e pe primul loc, iar relatia e doar pentru distractie. Sunt o multitudine de variante”.
Insa, ar putea fi un motiv si faptul ca femeia nu se considera demna sau suficient de buna si, prin urmare, accepta o astfel de relatie? „Ar putea fi, dar de obicei este mai putin prezent acest element. Cand domnisoara se considera nu destul de buna, ea dimpotriva cauta ca relatia sa fie mai stransa, mai aproape, pentru ca distanta intre sine si partener, cand ai o incredere in sine scazuta, iti provoaca anxietate. Apare un comportament undeva asemanator de dependenta, pentru a tine aproape. Cu cat e mai aproape, cu atat e mai simplu”.
De ce barbatii se avanta in astfel de relatii? „De obicei, la barbati ar putea fi aceleasi ipoteze ca si la femei. Desi barbatii, multe studii in domeniu arata ca, sunt mai mult focusati pe obiecte, iar femeile - pe oameni. Barbatii gasesc o stimulare non umana mult mai usor. Deci, un barbat ar putea sa petreaca o zi cu un dispozitiv, cu o masina sau cu orice si sa se autovalideze si sa se simta cu mult mai bine decat o femeie. Multi barbati, inclusiv cei care nu au ajuns la o maturitate, privesc responsabilitatile in relatie ca un impediment la o viata fericita. Multi barbati au o capacitate emotionala cu mult mai scazuta decat o domnisoara si pentru ei relatia serioasa, cu responsabilitati este ceva foarte infricosator, pentru ca ei nu stiu cu ce ea se mananca si doresc sa fuga de ea”.
Totusi, astfel de relatii au si consecinte. Care sunt acestea? „Depinde foarte mult, pentru ca o relatie fara responsabilitati la fiecare persoana este construita diferit. Depinde de ce principii au fost puse la baza, ca si in orice relatie pana la urma. Daca se intalnesc doua persoane complimentare si ambilor le este comod intr-o astfel de relatie, consecintele ar putea fi pozitive. Insa, practica arata ca rareori exista asa ceva. De obicei, unul dintre parteneri se poate indragosti si isi doreste mai mult. Consecintele pot fi: dezamagiri, traume, depresie. Pana la urma, fiecare caz se analizeaza in parte”.
„Cred ca fiecare trebuie sa decida pentru el. Am intalnit si in cabinetul meu cazuri in care persoanele au relatii destul de lejere, care nu-si asuma responsabilitati si pana cand o duc bine. Insa cuvantul cheie este pana cand. Dar, undeva as spune eu ca sunt inclinat sa recomand relatiile cu responsabilitati, din perspectiva ca responsabilitatile maturizeaza persoana. Cu cat omul este mai matur psihologic, cu atat ii este mai usor in viata. Este mai pragmatic sa fii intr-o relatie cu responsabilitati”, a concluzionat Mihai Bologan, psiholog.
