Potrivit lui Sorin Scutelnic, multe dintre blocajele emoționale vin din trecut și nu sunt conștientizate pe deplin:
„Sunt anumite momente când noi nu ne dăm posibilitatea să rezolvăm anumite probleme care cândva au existat. Anumite supărări, frustrări, anumite chestii pe care voiai să le faci, dar nu le-ai făcut”.
Acest tip de blocaj se numește în Gestalt „gestalt neterminat”, adică o situație rămâne nerezolvată în psihicul nostru, ca o pagină nescrisă care revine obsesivă.
„Gestaldul este acel suspans, anumite cuvinte care nu au fost spuse la timp, anumite acțiuni care nu au fost întreprinse în anumite momente, urmează ca un fel de goluri interne. Deseori, noi, înainte de culcare sau în anumite situații, ne aducem aminte o anumită situație care s-a întâmplat în adolescență sau copilărie. Și te gândești că: „Acolo trebuia să fac așa, trebuia să spun aia”. Așa se formează o gândire care te macină din interior și nu te poți deconecta de overthinking-ul acesta”, afirmă specialistul.
În terapie, închiderea gestaltului se poate face în mod simbolic, chiar și fără prezența celeilalte persoane implicate:
„Închiderea gestaldului se realizează și fizic cu persoana cu care ai avut o situație nerezolvată până la final, însă chiar și cu persoanele care nu mai sunt în viață tot putem închide gestaldul”.
Unul dintre exercițiile folosite pentru a încheia gestaldul este scaunul fierbinte.
„Îl punem pe el în față. Uneori o putem face și prin imaginație dirijată, când persoana se relaxează, iar mai departe tu știi segmentul și conduci. De exemplu, tu, ca copil, simți ce simțeai în momentul dat, atunci eu dirijez pacientul și îi pot spune: <<Tu te apropii de copilul acela, te așezi în genunchi în fața lui și îi spui anumite cuvinte care pentru el sunt foarte importante. Eu nu spun ce cuvinte, dar în interior pacientul știe>>. Iar dacă persoana implicată în traumă nu mai este în viață, te duci la el la mormânt și vorbești. Dar e important să fii tu cu tine, singur, să nu fie oameni care te deranjează împrejur. Și trebuie să încerci să spui anumite lucruri care nu au fost spuse. Dacă nu poți, scrii o scrisoare și o lași acolo. Creierul nu poate face diferența între realitate și alte segmente”, explică specialistul.
De asemenea, psihoterapeutul afirmă că traumele sunt atemporale:
„Apar ca niște fotografii sau pelicule care derulează. Zonele acestea te inhibă, iar în loc să te gândești cât de frumoasă-i viața, tu stai și te gândești: „Iată, trebuia să spun așa…, trebuia să fac altfel”. Și astfel pierzi din timp și din actualitate. Tu nu participi la viață sau la alegerile tale”.
De aceea, există psihoterapeuți, ca să te ajute să scapi de toate traumele, neclaritățile și fricile pe care le ai:
„Psihoterapeuții se ocupă de persoanele care au nimerit în niște „mlaștini emoționale” din care nu pot să iasă. Ei te scot din gaură și te învață să mergi din nou prin viață”.
SURSA FOTO: GOOGLE