Violetta Fedorova, senior web editor la vogue.ua
“Pe 24 februarie, la ora 6 a.m., m-a trezit telefonul unui vecin. «Suntem bombardati. Bombardeaza aeroportul Borispill. Daca vrei sa vii cu noi, fa-ti bagajul! Noi plecam!»”, a inceput Violetta sa povesteasca despre experienta ei cu invazia ruseasca. A impachetat cat pentru cateva saptamani bune. De la acte, bani, haine si apa, tot ce a incaput si i s-a parut esential a reusit sa ia cu ea. S-a dus la tara, la vreo 50km de capitala, unde era o casa de care stia, iar drumul parcurs a fost de 9 ore.
Pe 25 februarie, si-au dat seama ca trupele ruse continuau atacul cu intentia de-a se apropia de Kiev, iar ei se aflau chiar in drumul soldatilor lui Putin. Au pornit spre vestul Ucrainei si drumul de 800km pe care l-au facut a durat 29 de ore. N-au dormit doua zile, au mers continuu si au mancat mergand.
“Acum sunt doar la cativa kilometri de vama slovaca, lucrez pentru site-ul vogue.ua si sunt in constanta legatura cu presa internationala. Ma simt diferita fata de dinainte de-a fugi din Kiev. Mai matura, mai imbatranita. Acum imi dau seama ca n-am plans deloc in aceste 9 zile de razboi care au trecut, pentru ca e nevoie sa ne pastram puterea”, a conchis jurnalista.
Daria Slobodyanik, editor cultura
“Cand a inceput razboiul, dormeam”, spune colega Violettei. “M-m trezit cand a sunat telefonul iubitului meu. «A inceput!»” Era 5.37. Dupa numai cateva minute, Daria a inceput sa simta si bombele. Nu-i venea sa creada ca incepuse razboiul si chiar se gandea daca sa se duca, in acea zi, la serviciu sau nu. Apoi au urmat alte explozii. Una dupa alta. “N-am mers la niciun serviciu. Ne-am dat seama imediat ca aveam sa ramanem in Kiev”, a continuat Daria. “Raman in Kiev si transmit despre razboi pentru Vogue!”
Prietenul ei este doctor si lucreaza la un spital militar din capitala ucraineana. Si-au petrecut amandoi patru nopti in buncar. Si auzeau sirenele de cate patru ori pe noapte. “In loc sa ma gandesc la moarte, ma gandesc la lucruri simple. La cafeaua buna pe care o sa o beau in Podol dupa ce o sa invingem inamicul. La cum o sa ma spal, in mod normal, pe cap. Acum ma tem sa ma spal pe cap, ma gandesc constant ca n-o sa aud sirenele din cauza apei…”
Valeria Lacoma, web editor la vogue.ua
24 februarie, ora 5 dimineata. Si ea a fost trezita de cineva care a anuntat-o de inceperea razboiului. “Pe bune daca nu exagereaza!”, si-a spus in timp ce mainile ei umpleau de zor valiza cu haine. In acel moment, nimeni nu intelegea adevarata dimensiune a tragediei. A decis sa plece din oras si, pe masura ce inainta pe strada, si-a dat seama cat de serioasa era situatia in care se afla. Trafic imens, sute de masini la coada pentru benzina, multime de oameni la superparket, iar farmaciile erau inchise.
“Am simtit pentru prima data bombele explodand. Treceau pe langa capul meu, iar podurile care faceau legatura intre noi si oras se prabuseau in fata noastra. N-am dormit trei zile. Ma apucase o teama crunta ca vom fi rupti complet de oras fara mancare, apa si medicamente”, a declarat Valeria pentru vogue.com.
A reusit, intr-un final sa iasa din Kiev, dupa un drum lung si istovitor. “Sunt undeva in afara Kievului si inca mai traversez Ucraina. Sper ca acest cosmar sa se termine in curand!”, a povestit jurnalista la inceputul lunii martie.
Foto - Instagram, vogue.com