Rinichii au rolul de a filtra sângele și de a elimina toxinele din organism prin urină. Printre cele mai frecvente afecțiuni renale se numără pielonefrita, o infecție a rinichilor.
„Pielonefrita este infecția tractului urinar superior, caracterizată prin inflamația la nivelul unuia sau ambilor rinichi. Infecțiile bacteriene sunt principala cauză a pielonefritei. Pe locul întâi se situează Escherichia Coli, care ocupă circa 70-80% din totalul infecțiilor, urmată de alte bacterii, precum pseudomonas, proteus, enterobacter, stafilococul”, a spus Costina Groza, medic nefrolog.
Principalii factori de risc sunt un regim hidric inadecvat și igiena precară a zonei genitale. „Predispuse pentru a avea o pielonefrită sunt în primul rând femeile, de obicei în vârstă fertilă, deoarece după structura anatomică, uretra este mai scurtă, mai largă, situată în proximitatea anusului și în așa fel se permite trecerea ușoară a bacteriilor spre uretră sau vezica urinară. Pacienții cu litiază renală la fel sunt predispuși să facă o infecție urinară, persoanele cu diabet zaharat și pacienții cu constipații cronice. Și la copii este întâlnită frecvent, în special la cei mici, care au factor de risc scutecul, care este un mediu favorabil pentru înmulțirea bacteriilor”, a menționat Costina Groza.
TOP 20 curiozități despre somn, de la reporterul iSănătate, Cătălina Osoianu - VIDEO
Există două forme ale pielonefritei: acută și cronică. „Pielonefrita apare cu un debut brusc, prin apariția durerilor lombare violente, febră, frisoane, modificări urinare, cum sunt micțiile dureroase, frecvente și în cantități mici, schimbarea culorii urinei, starea generală alterată. Pielonefrita cronică poate decurge cu acutizări și perioade de remisiune”, a notat medicul nefrolog.
Astfel, în perioada de remisie, pacientul nu prezintă simptome, iar în timpul acutizării apar manifestări specifice pielonefritei acute: „Durerea caracteristică pielonefritei este de intensitate diferită, de la jenă lombară până la foarte pronunțată, durerea lombară este localizată uni- sau bilateral, cu iradiere în abdomen, pe traiectul ureterelor. Diagnosticul pielonefritei se stabilește în baza acuzelor pacientului, al anamnesticului bolii, investigațiilor de laborator și instrumentale. Din investigațiile de laborator ne interesează: examenul sumarul de urină, hemoleucograma, urocultura, pentru a identifica agentul patogen ce a provocat această infecție urinară și cu antibioticograma”.
Din investigațiile instrumentale, se efectuează ultrasonografia sistemului urinar, la fiecare pacient. „Tratamentul este nemedicamentos și medicamentos. Tratamentul medicamentos este etiopatogenetic, adică tratăm bacteria care a provocat această infecție urinară, conform antibioticogramei cu preparate antibacteriene. Apoi, tratamentul durerii cu spasmolitice și febra - cu antipiretice. Tratamentul nemedicamentos impune un regim hidric adecvat și fitoterapia”, a menționat Groza.
Se recomandă ceaiuri din amestecuri de plante precum merișor, mesteacăn, coada-calului și altele, datorită proprietăților lor diuretice și antiinflamatorii, care susțin sănătatea rinichilor. Totuși, acestea se administrează doar după tratamentul antibacterian. „Complicațiile pielonefritei se clasifică în acute și cronice. Din cele acute pot fi: abcesul renal, carbunculul renal, chiar și până la sepsis uronefrogen. Din complicațiile cronice fac parte: hipertensiunea arterială și boala cronică de rinichi. Măsurile de prevenție sunt în primul rând, regimul hidric adecvat, igiena organelor genitale, evitarea stazei urinare, adică urinarea la timp, urinarea înainte și după actul sexual, și combaterea constipațiilor”, a spus medicul.
Ții post? Iată rețeta unei salate gustoase, sățioase și cel mai important, ușor de preparat - VIDEO
De asemenea, persoanelor predispuse la infecții urinare li se recomandă analiza periodică a urinei și, la indicația medicului, un tratament fitoterapeutic cu scop profilactic.
SURSA FOTO: GOOGLE