De multe ori, orhita bacteriana este asociata cu epididimita, o inflamatie a epididimului, adica organul cilindric care traverseaza testiculele si care stocheaza si transporta materialul seminal (sperma). In acest caz, afectiunea poarta numele de orhiepididimita. In lipsa tratamentului adecvat, orhita poate duce infertilitate.
Orhita: simptome
Principalul simptom al orhitei este durerea la nivelul testiculului afectat, care apare brusc, insa exista si alte manifestari care pot sugera existenta acestei afectiuni, precum:
-Sensibilitate la nivelul scrotului
-Durere la urinare
-Ejaculare dureroasa
-Scrot tumefiat (umflat)
-Urme de sange in sperma (hemospermie)
-Secretii neobisnuite la nivelul penisului
-Prostata marita
-Febra
-Cresterea nodulilor limfatici in zona inghinala
-Umflarea testiculului afectat (sau a ambelor)
-Greata si varsaturi
-Durere in vintre (zona dintre abdomen si coapsele interioare)
Astfel de simptome pot fi cauzate si alte afectiuni, cum ar fi torsiunea testiculara, care este o urgenta medicala! Daca prezentati astfel de manifestari, nu amanati consultul medical!
In lipsa unui tratament, orhita poate duce la aparitia unor complicatii precum atrofia testiculara, abcesul scrotal sau scaderea fertilitatii (hipogonadism).
Orhita: cauze
Orhita poate fi de natura bacteriana, virala, dar sunt si cazuri in care cauza ramane necunoscuta. Cea mai frecventa cauza virala este reprezentata de infectia cu virusul urlian, care determina aparitia oreionului, o boala virala a copilariei care poate fi prevenita prin vaccinare.
Potrivit statisticilor, peste 30% dintre adolescentii care au aceasta infectie dezvolta orhita in urmatoarele 4-10 zile de la umflarea glandelor salivare (parotide), care este simptomul specific al oreionului.
Cauzele de natura bacteriana sunt reprezentate de infectiile de tract urinar, bolile cu transmitere sexuala, precum gonoreea, chlamydia, sau epididimita, adica infectia uretrei sau a vezicii urinare care se extinde la epididim.
Exista si anumiti factori de risc care pot favoriza aparitia orhitei, cum ar fi:
-Infectiile urinare repetate
-Lipsa imunizarii impotriva oreionului
-Inserarea unui cateter ori o alta procedura chirurgicala la nivelul penisului
-Malformatiile congenitale la nivelul tractului urinar
-Sexul neprotejat, cu mai multe persoane, care creste riscul de contractare a unei boli cu transmitere sexuala
Citeste si: Scurgerile vaginale: ce spun despre sanatatea corpului tau
Orhita: diagnostic
Pentru stabilirea diagnosticului de orhita, medicul va nota in primul rand istoricul medical al pacientului, va face o examinare fizica (verifica nodulii limfatici din zona inghinala, testiculul afectat, prostata etc.) iar apoi va recomanda diferite teste, cum ar fi sumarul de urina, ecografii Doppler, cultura din secretia uretrala.
Orhita: tratament
Tratamentul orhitei depinde de cauza descoperita in urma analizelor. Pentru orhita de natura virala nu exista un tratament specific, dar simptomele dispar, de regula, de la sine, in decursul a cateva saptamani. Pentru ameliorarea simptomelor pot fi recomandate analgezice, comprese cu gheata si mentinerea elevata (ridicata) a testiculului afectat, intr-o pozitie confortabila, atunci cand acest lucru este posibil.
Orhita de natura bacteriana se trateaza, de obicei, cu antibiotice (care se iau intocmai precum spune medicul, pe perioada recomandata, chiar daca simptomele dispar in acest timp) si, la fel ca in cazul orhitei virale, compresele reci si antiiflamatoarele (ibuprofen, naproxen) pot ameliora simptomele. Abstinenta si ridicarea de greutati mari sunt contraindicate in timpul tratamentului, care poate dura intre 10 zile si saptamani. Daca orhita este cauzata de o boala cu transmitere sexuala, si partenerul trebuie sa urmeze tratament.
Orhita cauzata de virusul urlian poate fi prevenita prin vaccinarea impotriva oreionului. Sexul protejat, cu prezervativ, previne bolile cu transmitere sexuala si, implicit, reduce riscul de orhita bacteriana.
Citeste si: Boli sexual transmisibile prin contact anal! Care sunt acestea si cum sa le previi
