Milioane de oameni din întreaga lume au experimentat cel puțin o dată o nevoie urgentă de urinare, care, în unele cazuri, ne poate sugera o vezică hiperactivă. „Vezica hiperactivă o putem numi o patologie, dar mai mult face parte dintr-un complex de simptome, cum ar fi o necesitate urgentă de a urina, ori se mai numește imperiozitate micțională, imposibilitatea de a controla actul de urinare care se poate manifesta prin pierderi involuntare de urină, urinări frecvente, mai multe de 8-10 urinări timp de 24 de ore și în cantități mici, numită polakiurie, și urinări frecvente pe parcursul nopții, nicturie se numește”, a spus medicul chirurg-urolog Vasile Botnari.
Vezica hiperactivă apare pe parcursul vieții și nu prezintă o cauză genetică: „Problema cea mai importantă este legată de dereglarea mușchiului vezicii urinare, mușchiul detrusor, în actul lui de contractilitate. El devine prea sensibil sau prea excitat la stimulii nervoși și vezica devine nervoasă”.
Această afecțiune apare mai des la femei, în special în menopauză, când pe fondul dereglărilor hormonale poate avea loc atrofia mucoasei vezicii urinare: „Cauzele principale sunt problemele neurologice, cum ar fi boala Parkinson, AVC-urile, la persoanele cu demență sau Alzheimer; traumele ale coloanei vertebrale, ale sistemului nervos, care duc la dereglarea inervației vezicii urinare. Alte cauze ar putea fi tumorile vezicii urinare, corpii străini sau calculii în vezica urinară”.
Una dintre principalele cauze întâlnite la bărbați este adenomul de prostată: „Sunt factori predispozanți care pot duce la dezvoltarea acestei patologii, în special, prezența diabetului zaharat, a infecțiilor cronice, obezitatea, consumul excesiv de băuturi excitante, cum ar fi: alcoolul, cafeaua, ceaiul, băuturile carbogazoase, băuturile cu coloranți. Diagnosticul se stabilește în baza acuzelor pacientului și istoricului bolii, examenului clinic și de laborator. Este necesar neapărat de efectuat analizele generale de urină, urocultura. Bineînțeles, se efectuează și cistoscopia diagnostică pentru a exclude careva procese, formațiuni de volum în vezica urinară și testele urodinamice. Sunt niște teste speciale care calculează, arată cum are loc golirea vezicii urinare, cum are loc contracția mușchiului, prin niște diagrame speciale”.
Vezica hiperactivă nu prezintă un risc direct pentru viață, dar afectează semnificativ calitatea ei. Din acest motiv, gestionarea corectă este esențială: „Este necesar ca pacienții să-și facă un calendar al urinărilor, să se străduie să ducă un mod de viață sănătos, dacă sunt pacienți obezi, să slăbească în greutate, să evite suprarăcelile și infecțiile cronice, atât ginecologice, cât și urinare, și să se străduie atunci când vine această urgență de urinare, să o amâne, să-și facă un plan ca la 2-3 ore să aibă un act de urinare, pentru a antrena vezica urinară și a forma careva reflexe pentru a reduce aceste contracții hiperactive. Plus la acestea, evitarea factorilor provocatori: răceala, consumul de alimente picante, iute, sărate, consumul de băuturi excitante, ceai, cafea, alcool, sucuri de portocale, citrice, sucuri de roșii care tot au efect excitant și iritativ asupra vezicii urinare”.
A murit un celebru model. Avea doar 27 de ani - FOTO
În majoritatea cazurilor, vezica hiperactivă se tratează medicamentos, prin administrarea de preparate muscarinice care scad excitabilitatea mușchiului vezicii urinare: „Atunci când nu este eficient acest tratament, pot fi practicate injecții cu toxină botulinică în mușchiul vezicii urinare. Acestea se fac în sala de operații, în timpul cistoscopiei. Toxina botulinică face o pareză musculară și respectiv, relaxează mușchiul detrusor. Dar, aceasta are o anumită durată de acțiune, care ulterior, trebuie repetată. În cazurile mult mai grave, atunci când volumul vezicii urinare este mic și toate acestea nu ajută, se practică tratamentul chirurgical”.
SURSA FOTO: GOOGLE
