Boala Parkinson este cea mai frecventă tulburare de mișcare și a doua cea mai răspândită boală neurodegenerativă, după Alzheimer, afectând în special persoanele cu vârsta de peste 60 de ani.
„În cadrul bolii Parkinson are loc o îmbătrânire excesivă a mezencefalului și respectiv, este afectată substanța nigra, denumită astfel pentru că conține niște neuroni conținători de neuromelanină, care sunt producători de levodopa. Levodopa este substanța care face ca mișcările noastre să fie armonioase, line, cu o anumită viteză și cu amplitudine adecvată”, a spus Lilia Rotaru, medic neurolog.
Astfel cantitatea de neuroni dopaminergici scade considerabil, apar și simptomele clinice ale bolii Parkinson: „Simptomele clinice ale bolii Parkinson, în baza cărora noi stabilim un diagnostic, cel mai cunoscut pe care îl cunosc toți este tremorul de repaos, mai sunt bradikinezia, adică încetinirea mișcărilor și scăderea volumului mișcărilor, rigiditatea și instabilitatea posturală”.
Se deosebesc câteva tipuri ale bolii Parkinson: tremorigen, akinetic rigid și cel intermediar: „Forma tremorigenă a bolii este cea pe care o putem vedea foarte bine de la distanță și se manifestă prin tremorul de repaos. Un alt tip este akinetic rigid când tremorul nu este sau este extrem de nesemnificativ și simptomele principale ale bolii de fapt sunt rigiditatea și încetineala mișcărilor”.
Boala Parkinson se dezvoltă lent, iar până la instalarea simptomelor, există faza prodromală de aproximativ 20-25 de ani: „Aceasta constă în apariția unor simptome non-motorii, precum: anxietate, depresie, tulburări de somn, constipații, dereglare de miros, afectarea somnului. După faza prodromală, apare faza clinică motorie a bolii, care inițial se manifestă cu simptome unilaterale. În stadiul 2 se afectează ambele părți ale corpului. În stadiul 3, persoana pierde abilitatea de a avea reflexe posturale și se dezechilibrează foarte ușor. Stadiul 4 este unul în care simptomele sunt foarte severe și persoana este imobilizată, dependentă de îngrijitor”.
Al 5-lea stadiu, denumit cașectic, este cel mai sever, în care persoana este total dependentă de îngrijitor: „Se consideră că la baza apariției bolii stă interacțiunea dintre genele persoanei și factorii de mediu care o înconjoară. Avem Parkinsonism genetic, monogenic, când având o singură genă, persoana la sigur va dezvolta această boală pe parcursul vieții și există situația când sunt mai multe gene afectate, dar minor, și doar o combinație anumită a mai multor gene, poate să asigure o predispoziție oarecare pentru această boală”.
Printre factorii de mediu se numără substanțele nocive, precum erbicidele, pesticidele, solvenții organici și gazele rezultate din sudură: „În afară de factorii de mediu menționați, în calitate de factori de risc pentru dezvoltarea bolii Parkinson se consideră, de exemplu: sexul masculin, statutul de non-utilizator de cafea, non-fumător și mai este o serie de maladii precum diabetul zaharat de tip 2, factorii de risc vasculari și scăderea acidului uric în ser”.
Diagnosticul se stabilește clinic, iar investigațiile de laborator și cele imagistice sunt efectuate pentru a exclude alte patologii: „Tratamentul bolii îl putem considera în principiu a fi un tratament de substituție. După exemplu diabetului zaharat unde se administrează insulina, substanța care lipsește este administrată din exterior sub formă de pastile. Acestea sunt diferite formulări de levodopa cu acțiune rapidă, prolongată sau cu acțiune standard”.
De asemenea, se pot administra preparate analoage ale levodopei sau medicamente care pot intensifica sau prelungi efectul acesteia. Scopul tratamentului este reducerea simptomelor, deoarece boala nu poate fi tratată definitiv: „Pe lângă medicamentele pe care le-am menționat, mai există și metode de stimulare dopaminergică continuă. Există intervenții chirurgicale în care sunt stimulate unele structuri ale creierului și în rezultat, dispar simptomele bolii. Și mai sunt pompe cu levodopa sau cu apomorfină, cu introducerea subcutanată sau direct în intestin a preparatului și administrarea acestuia foarte lent, în doze foarte mici dar continuu, ceea ce asigură o stare stabilă a pacientului”.
Boala Parkinson nu poate fi prevenită, însă este considerată una dintre cele mai benigne tulburări de mișcare. Prin urmare, administrarea tratamentului adecvat poate susține calitatea vieții pacientului.
SURSA FOTO: GOOGLE
