„Astmul bronșic este o maladie a căilor respiratorii și în special, a arborelui bronșic, inflamatorie, care este cauzată de o hiperreactivitate bronșică și se manifestă prin bronhospasm, care se exprimă prin înădușeală, tuse, dispnee, accese de sufocare din partea pacientului”, a spus Svetlana Șciuca, medic pediatru-pulmonolog.
Incidența astmului bronșic a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând ca, în unele țări, să afecteze până la o treime dintre copii. „Pentru țara noastră încă nu este atât de înalt indicele de morbiditate și procentul de afectare constituie în jur de 0,5-1% din copii”, a menționat medicul.
Astmul bronșic apare cel mai frecvent în copilărie și adolescență, fiind favorizat de o serie de factori de risc: „În primul rând, ar fi infecțiile, în special cu virusul respirator sincițial, care determină formarea acestei hiperreactivități. Și alte virusuri, germeni, cum ar fi: chlamidia, micoplasma, tot au un potențial înalt de a induce acest sindrom bronho-obstructiv”.
Un alt grup de factori de risc implicați sunt cei inhalatori, inclusiv din mediul de trai al copilului: „Pe prim plan s-ar plasa prafurile, care conțin acarieni, niște căpușe microscopice foarte agresive pentru căile respiratorii; alergenii proveniți de la animale. Pisicile, cățeii, au o multitudine de componente cu capacități alergizante foarte mari: saliva, urina, blana. Și păsările, cum ar fi papagalii, au același potențial alergizant”.
La fel, pot fi menționate mucegaiul, umezeala, igrasia, dar și fumatul, inclusiv cel pasiv, fumul fiind un factor extrem de agresiv pentru căile respiratorii ale copilului: „Dacă să vorbim de condițiile de mediu ambiant, fiind în perioada de primăvară, când înfloresc copacii, polenul ar fi plasat pe primul loc în factorii iritanți, alergizanți pentru căile respiratorii; umezeala, perioada când avem ceață”.
De asemenea, și alergenii alimentari contribuie la dezvoltarea astmului bronșic, pe prim plan fiind proteina laptelui de vaci, dar și aditivii alimentari: „După definiție, trei episoade de bronșită obstructivă, de acel wheezing – respirație gălăgioasă pe parcursul unui an la copil, ne permite să punem în discuție diagnosticul de astm bronșic. Standardul de aur pentru a evalua sindromul bronho-obstructiv este spirometria, care este o investigație funcțională pentru determinarea funcției pulmonare și reacției la salbutamol, la bronhodilatator, pentru a pune în evidență acea reversibilitate a sindromului bronho-obstructiv”.
De asemenea, se determină nivelul de alergizare și se identifică factorii cauzali, pentru a alege tratamentul eficient: „Medicația inhalatorie pentru perioada de acutizare, de criză, presupune utilizarea bronhodilatatoarelor. Salbutamolul este preparatul de urgență, care obligatoriu trebuie să fie administrat nu direct în cavitatea bucală, dar prin intermediul camerelor de inhalare”.
Acest preparat doar reduce bronhospasmul, iar pentru controlul și tratamentul astmului, se administrează timp îndelungat, de obicei ani de zile, corticosteroizii inhalatorii: „Este foarte important că, în perioada copilăriei, astmul poate fi vindecat. De aceea, trebuie la maxim de profitat de capacitățile copilului în creștere care în combinație cu această medicație administrată continuu, sub supraveghere medicală, poate asigura un control și o vindecare al copilului de această maladie, dar nu fără eliminarea factorilor de risc și cauzali”.
Deși există o predispoziție genetică, astmul bronșic nu se poate dezvolta fără unul dintre factorii de risc menționați. Astfel, aceștia trebuie cunoscuți și înlăturați: „Aceste crize cu astm pot fi evitate, controlate și copiii se pot bucura de o viață sănătoasă, de comun cu familia”.
SURSA FOTO: GOOGLE
