Moartea tragica a interpretului Iurie Sadovnic nu a lasat indiferenta pe multa lume. Artisti, politicieni, colegi de breasla ai maestrului, toti si-au expus durerea si regretul in mesaje publicate pe retelele de socializare, cu care au rezonat internautii.
Ionela Hadarca a decis sa abordeze aceasta situatie din alta perspectiva. Actrita, care a trecut prin depresie la un moment dat, a venit cu cateva idei si sfaturi de folos pentru oamenii care nu se simt cel mai bine din punct de vedere emotional, pentru ca depresia este o boala care trebuie prevenita si care, desi uneori nu se manifesta vizibil, te poate distruge usor si definitiv.
„Un status dureros, dar necesar, cred.
Din tot ce-am citit eu ieri pe fb, mi-am dat seama cat de putin cunoaste lumea despre depresie, desi parca se vorbeste mult.
Oamenii se auto-invinuiesc ca nu au ajutat la timp sau cauta pe cine sa invinuiasca.
Pe cand nici una, nici alta nu au niciun rost.
Pentru ca cel aflat in cumpana de cele mai multe ori apeleaza la prieteni sau la rude doar la inceput, doar atunci, cand simte ca se impotmoleste. E un instinct natural, organismul mai are resurse pentru a se salva. Te afli in mocirla pana la genunchi, iar mainile mai cauta de ce sa se agate.
Drept raspuns auzi ca nu esti destul de ocupat, ca tat asta ii fignea pe langa ceea ce o trecut cumatra care o nimerit cu copilul in spital, ca nu ai dreptul sa te simti asa in timp ce ai doua maini si doua picioare, ca viata e un dar si tot asa.
Drept rezultat, pe langa noroiul cate te acopera deja pana la brau, se mai adauga un acut sentiment de vinovatie. Tu chiar nu ai un copchil bolnav, tu intr-adevar ai maini si picioare, iar problema ta privita obiectiv intr-adevar e hernea.
Doar ca zi de zi iti vine tot mai greu sa respiri. Ceea ce inainte te bucura, acum te oboseste. Capacitatea de a te bucura se atrofiaza, de parca ti-a inghetat-o cineva cu o doza zdravana de narcoza. Dorintele se sting pe rand, toate, pana ramane doar una- ca toti sa-ti dea pace.
Si asta nu e o alegere, nu e egoism, nu e dorinta de a atrage atentia. E un schimb de substante in organism, care iti paralizeaza vointa. Asa cum viroza iti afecteaza respiratia, cum pancreatita blocheaza prelucrarea hranei.
De aici e tupik. Te inchizi de tot sau daca ai in ingrijire copii, parinti sau animale, care depind de starea ta emotionala si de rezerva ta energetica, intelegi ca trebuie sa faci, totusi, ceva si apelezi la psiholog.
Care e om strain. Si care, pentru a se lamuri in problema ta, in caracterul tau, ca sa-ti castige increderea, are nevoie de cateva sedinte, uneori multe. Ele toate costa, ele necesita efortul de a te deplasa incolo, de a te deschide, pentru unii asta e foarte greu si-n stare obisnuita, iar in depresie, cand nu poti raspunde nici la intrebarea "ce vrei sa mananci?", e un efort titanic.
Si apoi, pe langa faptul ca e om strain, el in primul rand e om. Se poate intampla ca terapia sa nu aiba efect. Faptul ca ai apelat la cel mai bun nu iti da nicio garantie. Cuvintele pot fi nepotrivite. Iar in depresie fiecare cuvant auzit e ca o lama, fiecare esec micut e ca o prapastie.
In general, rar cine le gaseste, cuvintele astea potrivite. De obicei, doar cei care au trecut insisi prin acest pizdetz. Restul iti vor repeta despre copilu cumatrei si nu vor rata ocazia sa-ti mai ranjeasca o data in fata despre cum el a trecut prin probleme cu adevarat grave fluturand din flaguletz, in paralel proiectand nave spatiale. Totul, desigur, sub masca marinimiei si a celor mai bune intentii.
De aceea, daca simti fundul cu picioarele, dar nu ai putere sa te impingi in sus, iata ce poti face:
-sa mergi la psihiatru. Fara a analiza prea mult aceasta decizie, fara a-ti lipi etichete pe frunte si a te speria de faptul ca trebuie sa inghiti pastile poate chiar cateva luni. Aceste pastile iti vor readuce in ordine fonul hormonal, care a luat-o razna. Masina va reveni pe drum drept, unde vei putea apasa pe frana, vei putea aranja retrovizoarele si vei deschide fereastra. Preparatele potrivite NU provoaca dependenta, daca sunt luate corect si NU te otravesc. Depresia te otraveste mult mai tare.
-sa iti creezi un regim calm, cu un minim de sport zilnic (din pacate, fara asta pastilele vor avea un efect foarte scurt), multa apa, lectura, rugaciune (sau meditatie, cine si-n ce crede), putin internet si un regim alimentar usor si verde. Asta nu-i fengsui, asta e biochimie. Si ea pur si simplu lucreaza.
-sa lucrezi fizic. Prin casa, gradina, ograda, ca voluntar, oriunde. Pastreaza curatenia corpului si a casei, asta nu stiu cum actioneaza anume, dar la sigur ajuta. Da, bunicii nostri au rezistat in vremuri foarte grele pentru ca au muncit mult fizic, au tinut capul limpede si au avut randuieli in toate.
-sa mergi la psiholog pentru a-ti prelucra traumele si pentru a invata niste tehnici de controlare a gandurilor. Nu ai nimerit peste unul potrivit, mai cauta. Nu trebuie cuconade si frigarui. Toti cei care iti toarna azi in pahar, te asculta cu gura cascata si te iscodesc sa scoata cat mai multe din tine, peste 15 min iti spala oasele prin oras. Toti. Inca o data repet-toti.
-sa te incarci cu multa rabdare si sa nu te autobiciuiesti pentru ca nu simti efect imediat de la efortul pe care il depui. Unicul adevar sigur este ca totul trece. Va trece si asta, chiar daca acum iti vine greu sa crezi.
Pentru neamurile mele grijulii-eu sunt ok, eu sunt mai bine ca oricand. Dar la fel de bine tin minte cum nu ma puteam spala pe dinti, asta nu se uita. In timp ce tot facebookul se prapadea de ras de filmuletele mele, eu nu ma puteam spala pe dinti. Nu vreau sa ma rusinez de acea perioada, ea e parte din mine si va ramane pentru totdeauna. Nu trebuie niciun fel de comentarii, pe voi asta nu va priveste.
Be kind to yourself. Totul trece. Ia-o incetisor, pas cu pas. Vine o zi cand incepi a respira mai usor, apoi simti ca ti-i pofta de paine cu unt, apoi razi (in sfarsit, sincer!) la un film, apoi incepi a absorbi ca narcomanul orice clipa. Viata rabufneste in culori de 10 ori mai suculente, iar in preajma ta raman doar cei, care iti vor binele cu adevarat si cei cu care chiar ti-i interesant.
Ai incredere, ea vine. Dar deocamdata... just be kind to yourself. Nu e niciun termen, nu e nicio regula si nu e loc de nicio comparatie. Cuprinde-ti sufletul, el acum e bolnav si cel mai important sprijin al sau esti tu.” - este mesajul Ionelei, de pe contul sau de Facebook.
Iurie Sadovnic s-a stins din viata la data de 7 iunie 2021, dupa ce s-a impuscat in cap cu propria sa arma. Corpul neinsufletit a fost gasit de sotia acestuia. Interpretul, in varsta de 70 de ani, a lasat un biletel de adio in care a scria: „Am prea multe boli. Nu vreau sa fiu povara pentru cineva”.
