Cel mai des, gheisele pot fi vazute in kimonouri simple, neaparat din matase, iar marginile manecilor erau decorate cu motive sezoniere. Fiecare motiv avea propriul sau inteles simbolic. Pinul insemna fermitate, nemurire, sakura - dragoste, iar frunzele de artar - gratie si frumusete. Cand aveau sarbatori sau ocazii speciale, gheisele imbracau un kimono negru - kuro-tomesode.
Fetele isi legau numaidecat un nod la spate, care se numea "Obi", acesta era un alt semn distinctiv al gheiselor si maiko (studentelor). Desi halatul era foarte larg, nu era comod sa mergi in el. Obi-ul fixeaza strans kimono-ul pe corp, inlocuind atat decorul, cat si fixarea corsetului.
Pe strazile din Japonia poti vedea si fete cu obi legat la burta. Acestea sunt Tayu si Oiran, nu le confunda cu gheisa! Aceste frumuseti sunt asemanatoare vizual cu gheisele, dar insemnatatea lor este alta. De fapt, Tayu si Oiran sunt curtezanele din clasa superioara, nu mai putin pricepute si, uneori, chiar mai talentate decat gheisele. Cu toate acestea, scopul lor nu este sa satisfaca nevoile spirituale ale oamenilor, asa cum au facut gheisele, ci cele fiziologice.
Fata nu putea sa se imbrace singura intr-un kimono, pentru aceasta avea nevoie de ajutorul a cel putin doua asistente (kichi). O astfel de tinuta cantarea de la 8 la 15 kilograme, iar pretul lor era exagerat!
Tinutele modeste ale gheiselor aveau cateva detalii seducatoare. Pentru a adauga senzualitate stilului, japonezele isi dezgoleau spatele si gatul, care pentru japonezi era ceva deosebit.
Gheisele purtau pantofi speciali din lemn - okobo. Mersul pe ele este o adevarata abilitate! Daca mergeau cu nasul inclinat, nu puteau sa isi tina echilibrul, iar pasii mari erau urmati de cazaturi. Prin urmare, fetele erau nevoite sa mearga cu pasi mici, mentinand echilibrul. Purtau okobo deasupra sosetelor albe, iar aceasta este o alta diferenta dintre gheisa si tayu sau oiran, care purtau modele similare, dar pe picioarele goale.
