Impreuna cu baietelul sau de trei luni, Aliona a ajuns la centrul de refugiati din Ghidighici acum trei saptamani. Nu stie exact ce urmeaza in viata ei si a micutului si unde vor ajunge de aceea a decis sa-si boteze baietelul in Moldova. „M-am decis sa fac acest pas deoarece cu mine se afla acum prietena mea din copilarie. Noi suntem foarte apropiate, ne completam una pe alta, eu o iubesc ca pe o sora. Acum viata ne-a unit, dar noi nu stim ce urmeaza. Eu vreau sa plec, ea vrea sa plece si am decis sa botez copilul anume aici.”, a povestit Aliona Dordeivici, refugiata.
Aliona a ales pentru baietelul sau doi nasi din Ucraina si doi din Moldova. Pe cei din Moldova i-a cunoscut la centrul de refugiati, Mihai fiind coordonatorul centrului, iar Marcela o voluntara care l-a indragit pe micut. „Mihai, Marcela, Anastasia si Denis sunt nasii, dar din pacate nasul cel mare este in Ucraina pe front, el apara Odesa.”, a mentionat femeia.
S-au respectat toate traditiile, iar dupa botez centrul a organizat o masa festiva pentru toti cei 86 de refugiati. Nasii au impartit daruri, dar si urari pentru micutul Alexandru.
„Mi s-a facut o propunere spontana de la cumetra mea deja. Nu am putut sa fiu indiferent, am ajuntat-o din prima zi cu tot ce am putut. Este o mare onoare si placere pentru mine sa unificam traditiile noastre.”, a spus coordonatorul centrului pentru refugiati, Mihail Turcan.
Marcela Graur, voluntara care activeaza la centrul de refugiati din Ghidighici a povestit ca se intelege bine cu Alexandru inca de a bun inceput. „Din prima zi m-am jucat cu el, ne-am imprietenit. Eu la toti le spun ca suntem ca un magnet unul pentru celalalt. La toti in brate plange, doar la mine tace. Cand m-au intrebat daca doresc sa fiu, cu mare drag am acceptat sa fiu nana lui.”
Chiar daca este departe de casa si este alaturi doar de femeile din familia ei, Aliona s-a simtit ca acasa, in special pentru ca traditiile moldovenesti sunt practic identice cu cele din Ucraina. „Si noi avem colaci ca si voi. Cate doi colaci fiecarul cumetru, pe langa asta se mai ofera in dar lenjerie pentru pat. Tot se numeste cumetrie si avem nasi.”, a mentionat Aliona.
Acum ca Aliona si fiul sau Alexandru au rude in Moldova, indiferent de situatie acestia vor tine legatura, iar cand va fi iarasi pace vor merge in ospetie unii la ceilalti. „Cred ca o sa am posibilitatea sa vin in Moldova pe viitor, noi o sa comunicam. Sunt foarte bucuroasa ca am asa nasi.”
Alaturi de Aliona si fiul ei, la centrul de refugiati sunt bunica si strabunica micutului care au ramas uimiti de implicarea oamenilor de la noi, dar si de sarbatoarea organizata in cinstea botezarii netopului lor.