Despre aceasta frumosa ipostaza a sa, stirista ne-a povestiti cu multa caldura in cadrul unui interviu.

Cum a fost pentru tine momentul cand ai aflat ca vei avea un copil si cum i-ai comunicat acest lucru sotului?

Noi am stiut impreuna acest lucru. Vestea despre Emilia a venit in momentul in care am asteptat-o. Dar chiar si asa, emotiile au fost mari – bucurii si griji, exaltare si preocupare pentru ziua de maine, toate la un loc. Si, incepand din acel moment, nu am mai fost doar noi doi.

Cum s-a schimbat viata ta de cand esti mamica?

Cand s-a nascut Emilia a fost ca si cum toata fericirea care exista in lume s-a materializat, a devenit palbabila si s-a transformat intr-un bot mic cu ochi caprui. De atunci, a ramas asa – ea este depozitul de buna dispozitie si satisfactie pentru intreaga familie. Iar viata noastra se contureaza toata in jurul ei.

Cum te-ai schimbat tu de cand ai devenit mamica?

Cu siguranta, am devenit mai prudenta, ca sa nu zic mai fricoasa. As putea, desigur, sa reformulez, spunand ca acum tin mai mult decat oricand la viata, la mine, la sanatatea mea, la echilibrul meu psihologic – stiu ca de acestea are nevoie ea, poate mai mult decat am nevoie eu. Si i le daruiesc pe toate.

Cum reusesti sa pastrezi un echilibru intre viata de familie si statutul de persoana publica/cariera?

Nu cred ca aceste doua segmente din viata mea se contrazic sau si-ar putea incurca unul altuia. Dimpotriva, faptul ca acasa lucrurile merg bine, ma ajuta sa fac fata provocarilor de fiecare zi de la munca. Si fiecare seara, cand ne intalnim, este revigoranta prin micile placeri pe care ni le oferim reciproc – cititul povestilor, discutiile despre aventurile de la gradinita sau despre un film cu desene animate pe care il urmarim impreuna. As fi fost mai degraba, in dezechilibru daca unul dintre aceste aspecte ale vietii mele ar fi lipsit.

Ti s-au adeverit gandurile la ce fel de mama vei fi? Ce fel de mama esti?

Nu ma gandisem niciodata inainte de a deveni mama ce fel de mama voi fi, nu imi facusem un plan si nu-mi conturasem o imagine. Nu-mi doream decat sa fiu sincera si sa fiu eu insami fata de copilul meu. Asa e cel mai simplu si mai adevarat. Sa fii mama nu se invata, nici nu se copiaza, ci se simte. Studiile despre maternitate si relatiile parinti-copii pe care le-am citit nu m-au transformat, dar m-au ajutat sa rezolv anumite situatii mai complicate care au intervenit intre noi. Stiu ca mama mea este la fel din acest punct de vedere, ca nu a fost vreodata prefacuta – e atat de calma si de stapana pe sine in orice situatie si, probabil, ii reuseste sa fie asa pentru ca nu minte.

Cat de mult timp petreci cu cel mic/cea mica? Ce activitati aveti impreuna?

Oricat de mult timp am petrece impreuna, oricum v-as spune ca nu este suficient. Intotdeauna este loc pentru mai mult pentru ca intotdeauna avem ce face. Acum ne pregatim de scoala, invatam sa calculam si sa citim – mai intai citim impreuna din cartile ei, apoi citim impreuna, macar cateva propozitii, din cartile mele pentru ca ea este foarte curioasa sa afle de ce mamei ii place atat de mult „sa stea cu nasul in carte” asa cum ma ia ea peste picior. Si foarte mult ne place sa inventam jocuri – jocurile noastre, ca si secretele noastre, care ne unesc si mai mult. Orice lucru pe care il facem impreuna este ca o declaratie de dragoste, dar ne rezervam timp si pentru momentele de giugiuleala si nu ne zgarcim la cuvinte frumoase – ne facem complimente multe si ne spunem foarte des „te iubesc” - asa, cred eu, e cel mai frumos mod de a trai.

Iti doresti ca fetita ta sa mearga pe urmele tale?

Imi doresc ca ea sa-si urmeze propriile sale alegeri si propriile visuri. Oricand va avea nevoie, va primi sfaturile mele, dar intotdeauna preferintele ei vor fi prioritare.

Sursa foto: Facebook.com/ Sorina Obreja