Intrebare primita de la o cititoare fidela a site-ului perfecte.md: "Doamna Aurelia, buna ziua! Urmaresc de mult timp aceasta pagina si mereu raman incintata de raspunsurile pe care le dati. Anume faptul ca spuneti lucrurilor pe nume, chiar daca pe alaturi e dur, dar mereu gasiti cum sa ne deschideti ochii fara a ne judeca.

Pe scurt povestea mea: sunt casatorita de 4 ani, am un baietel de 3 ani. Cu sotul nu pot sa zic ca e rau, dar nici nu e bine. Eram trecuta de o anumita varsta deja cind a venit propunerea lui de casatorie si am acceptat , desi nu pot sa zic ca eram innebunita dupa dansul. Este un barbat care a avut si are grija de familie si copil, care ne asigura cu tot ce este nevoie, este atent cu mine, foarte dragastos si atent cu copilul. In pat nu pot sa zic ca nu m-ar satisface, dar nici nu e cel mai bun barbat pe care l-am avut in aceasta directie. Copiii cu el nu mai vreau, in primul rand pentru ca am deja o varsta, in al doilea rand eu sunt singura la parinti si mereu parintii mi-au oferit de toate, vreau si eu ca copilul meu sa aiba de toate si sa nu fie nevoit sa imparta cu altii.

 


Problema mea din interior acum este alta. Cu 2 ani si ceva in urma am facut cunostinta cu un barbat de peste hotarele tarii. Am discutat mult pe internet, in scurt timp whatsappul a devenit cea mai apreciata aplicatie descoperita vreodata, vorbeam ore in sir, el fiind la job, eu acasa. Este mai mare cu peste 10 ani decit mine, tipul de barbat copt, de la care am ce invata, care nu se staruie sa imi arate niciodata ca el stie mai multe decit mine, din contra tare subtil " ma creste" langa el. Putem discuta pe toate temele posibile si imposibile de pe pamint, la toate are replica si gaseste cum si ce sa ma invete. Chiar si in pat, cu multa rabdare a stiut cum sa corecteze incompatibilitatile dintre noi, stie cum sa ma faca sa ma simt cea mai dorita si importanta femeie de pe pamint, atat cand sunt linga el cat si atunci cind fiecare suntem in tara si familia sa. Cu timpul am reusit sa ne intelegem ca o data pe luna vom petrece cateva zile impreuna. Nu a fost un efort tare mare, el a stiut cum de fiecare data sa imi lase in geanta un plic care in ochii sotului sunt remunerarea pentru deplasare, eu nedepinzind de un grafic full la locul de munca am stiut cum sa imi fac timp pentru aceste mici escapade cu el.

 

El mereu e cel care cumpara biletele la avion,  m-a intrebat cindva care sint destinatiile unde as vrea sa ajung si de atunci nu ma mai intreaba, in fiece luna incearca sa imi implineasca cite un vis. Alaturi de el astfel am ajuns in 14 capitale ale lumii pe care altfel nu cred ca as fi putut sa le vad. Atunci cand dorul e prea mare si nu mai am rabdare o luna il rog si vine pentru o zi doua in Chisinau.

 

Am deci toata atentia , afectiunea si dragostea a doi barbati speciali fiecare in  felul sau. Cu toate acestea, cu citeva seri in urma parca mi-a dat lumea peste cap, mi-a zis ca luna aceasta nu ne vom vedea, fiindca el pleaca in vacanta cu familia si ne vedem imediat cum revine. Inteleg ca sant si acolo doi copii mici, dar ma simt atit de folosita, atat de umilita. Ce am fost eu pina acum pentru el? O jucarie? O papusa frumoasa pe care a folosit-o pentru sex si calatorii? Adica el isi planifica linistit concediul cu sotia si copiii dupa mai bine de un an de cind e cu mine, poate e si normal, nu stiu dar am impresia ca imi explodeaza capul. L-am convins pe sot sa plecam si noi in concediu exact in aceasi perioada, a ramas sa aleg destinatia, ma gindesc sa il intreb si sa mergem si noi in aceasi directie, sa nu-i mai convina concediul. Sa vada cum sotul ma imbratiseaza, sa vada ca chiar daca el m-a folosit atita timp, eu mai trebuiesc cuiva, ca zimbesc si-s fericita si fara el.

Imi explodeaza capul doamna Aurelia, spuneti-mi va rog cum sa procedez? Imi vine sa iau avionul sa ma duc la el si sa nu il las nicaieri sa plece..."

 

 

 

 

Raspunsul psihologului site-ului perfecte.md, dr. in psihologie Aurelia Balan Cojocaru: "Buna ziua Alexandra. Am incercat sa-mi concentrez atentia asupra randurilor scrise de dvs si nu pot sa nu ma intreb ce si in care din relatii va lipseste? Probabil nici dvs nu imi veti putea raspunde si la fel de probabil e ca aveti nevoie de cateva consilieri de evaluare la un specialist care sa va ajute sa va intelegeti nevoile personale.

 

 

Ceea ce este important sa intelegeti e ca nu exista relatii maritale absolut perfecte. Nu exista de fapt  perfectiune. Indiferent de domeniul la care ne referim, oamenii isi doresc perfectiunea, se apropie de ea insa n-o ating niciodata. Iar lucrurile sunt cu atat mai evidente atunci cand vorbim despre relatiile umane. Nu exista casnicii in care totul sa fie lapte si miere. Chiar si in cuplurile cele mai bine sudate exista momente mai grele. Diferenta dintre familiile de succes si cele care se rup este modul in care depasesc momentele mai grele.

 


Faptul ca va regasiti fericirea in bratele altui barbat inca o data demonstreaza o carenta in bunul mers al casniciei dvs sau in cel al integritatii personale.

 

Este usor sa te indragostesti, dar sa fii fericit este o adevarata provocare. Intr-o lume in care peste 40% dintre casnicii se trasforma in divort nimic nu este simplu. Multe dintre cupluri par a se  sincroniza perfect, dar membrii acestora fac eforturi pentru a ramane impreuna. Desigur, nu exista nicio relatie intima care sa nu fie supusa, de-a lungul timpului, unor presiuni cauzate de termenele de lucru de la serviciu, treburile casnice sau alte evenimente de pe parcursul vietii.


Exista anumite valori fundamentale care intaresc si fac mai rezistente unele casnicii, comparativ cu altele. Printre acestea se numara increderea, respectul reciproc, angajamentul si spiritul de echipa. Exista mai multe secrete care pot consolida o casnicie.


Poate este cazul anume asupra acestora sa va indreptati atentia si sursa de energie interioara? Poate este tocmai momentul potrivit sa va intrebati ce va doriti de fapt : o casnicie tesuta din panzele neadevarului , goana dupa un barbat care nu va apartine, impartirea intre doua extremitati, promisiuni fara temei?


Poate este potrivit sa va intrebati de ce va simtiti folosita? Oare nu dvs afirmati ca domnul in cauza a fost mereu dragut, atent si v-a oferit acel sentiment de siguranta de care aveati nevoie? Placerea nu a fost de ambele parti, sau doar el a avut parte de momente frumoase iar dvs v-ati jertfit pentru a i le oferi? Daca e asa, de ce ati facut-o? Mai bine de un an sa va avantati in calatorii alaturi de o persoana care va foloseste nu e prea mult? Si-nca, cata logica credeti ca are planul de a merge cu familia in vacanta acolo unde si acel barbat va fi, tot alaturi de familia sa? Spuneti ca va doriti sa va vada in bratele sotului dvs, dar v-ati gandit cat de mult o sa va placa dvs sa il vedeti in compania familiei si a copiilor? Care e temeiul acestui joc? Unde va doriti sa ajungeti? 


Eu cred ca trebuie un piculet sa meditati asupra acestor semne de intrebare, sa va ganditi si hotarati mai intai  ce va doriti, sa readuceti echilibru si armonie in interiorul dvs. Fericirea se afla in inlauntrul propriei constiinte, tot ceea ce vine din exterior, e doar o completare. Ganditi-va de ce aveti nevoie pentru a va simti implinita si mai ales, poate este cazul sa fiti sincera in raport cu barbatii din viata dvs caci, uneori, chiar daca iubesti, este binevenit sa eliberezi omul din viata ta, pentru a putea fi el fericit, si dvs linistita.

Eu va doresc multa cutezanta si intelepciune!"

Perfecte