Cercetarile din psihologie se bazeaza in mare masura pe experimente. Iar experimentele se fac de obicei pe animale. Cel mai adesea pe cobai, pe soarecii albi, sau pe… studentii la psihologie .

 


Experimentul cu broasca (Goltz) este insa unul relevant pentru modul de comportament al omului obisnuit! Desi acesta pretinde ca are un creier mult mai evoluat decat orice animal, instinctele si comportamentele bazate pe instinct pot fi, in anumite situatii, similare.

 


In cazul experimentului cu broasca, vom constata ca adunci cand introducem o broasca intr-un vas cu apa prea fierbinte, aceasta se mobilizeaza , si face un supraefort ca sa sara afara, sa se salveze de la moarte! Insa daca broasca este pusa într-un vas cu apa rece, iar temperatura apei este crescuta lent, in mod constant, broasca nu va mai sari afara!

 

Ea va face un continuu efort adaptativ, si se va obisnui treptat cu caldura excesiva. Pana la nivelul la care va muri fiarta!
Explicatia e simpla, in loc sa-si concentreze toata energia pentru salvarea ei, broasca o va consuma pentru a se obisnui cu temperaturile excesive! Astfel va muri epuizata, fara sa-i mai ramana energie pentru a se salva! Toata energia ei a fost consumata in procesul de adaptare la apa fierbinte!

 

 

In timpurile moderne, psihologii au preluat acesta teorie a broastei fierte, constatand ca are multe in comun cu felul in care reactioneaza oamenii in mediile agresive.Si noi, exact ca broscuta din experimentul biologic, reactionam prompt in fata unei amenintari clare: fugim, tipam,lovim, ne aparam cumva. Daca amenintarea este tacuta, oarecum indepartata sau de o intensitate suportabila, ne adaptam. Este vorba despre sindromul broastei fierte.Ducem astfel pe picioare boli care nu dor foarte tare.

 

 

Ramanem in relatii toxice sau care nu ne multumesc indeajuns, la gandul ca ne vom descurca cumva. Acceptam, la job, sarcini care nu ne plac sau pentru care nu suntem platiti, pentru ca ele nu ni se impun brusc – poate asa am reactiona prompt! Ni se pun in spinare, rand pe rand, caramizi usoare . si cand simtim ca am ajuns la capatul puterilor, clacam, pentru ca toata energia ne-am consumat-o in procesul de adaptare. Nu mai avem putere, nici fizic si nici psihic, sa sarim din „oala cu apa fierbinte”.

 


Cum sa recunosti situatiile periculoase?

Procesul de adaptare la un mediu ostil nu este, in esenta, un lucru rau . Totul e sa stim cand sa spunem „stop“, pentru a nu atinge faza critica, faza in care ne simtim storsi de energie, incapabili de a mai lua decizii ce pot duce la schimbari in bine.

 


Pericole care ne ucid lent :

oamenii toxici,

vampirii energetici

iubirile neimpartitite,

umilintele pe care le acceptam din dragoste

prieteniile din interes

violenta verbala

prejudecatile

complexele

munca pe care nu o facem cu placere,

bullyingul

taierile de salariu

posturile pentru care suntem subcalificati sau supracalificati,

atmosfera de lucru incordata

sentimentul de epuizare fizica si/sau psihica

violenta verbala

hartuirea sexuala

lipsa satisfactiilor sufletesti si banesti

 


In timp, aceste elemente genereaza frustrari tot mai mari, submineaza increderea in propria persoana si in propriile abilitati profesionale. Apar sentimentele de ratare, de blazare, se instaleaza frica de schimbare, senzatia ca orice ai face nu va fi mai bine, ca oricum nu-ti vei gasi altceva de lucru, ca nu ai valoare pe piata muncii si mai bine rezisti si te multumesti cu ce ai.

 

Te recunosti in vreunul dintre aceste portrete? Daca da, schimba cat mai repede ceva! Sari din oala! Nu te obisnui cu raul, salveaza-ti viata!

Perfecte