Cercetatorul Iosif Camara a studiaaceasta rugaciune de capatai timp de trei ani, pentru lucrarea sa de doctorat. Camara lucreaza in cadrul Departamentului de Cercetare Interdisciplinar – Domeniul Socio-Uman al Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi.


 

Cea mai veche varianta a rugaciunii Tatal nostru s-a conservain limba greaca, pe un papirus datain jurul anului 200, potrivit uaic.ro. Cercetatorul Iosif Camara a studiat timp de trei ani rugaciuneaiar potriviacestuia, prima versiune „In romaneste se pastreaza intr-un evangheliar din 1551-1553. Rugaciunea apare deci odata cu primele texte romanesti.” Cercetatorul considera ca: „Tatal nostru este cartea de vizita a limbii in lume, caci ea conţine termeni fundamentali din graiul unei comunitaţi istorice – parternitate, carmuire, voie, paine, rau etc.). asa se face ca a fost cel mai citat text in vechile studii de comparativism lingvistic sau pur si simplu pentru a demonstra latinitatea limbiiromane“. Iosif Camara a declarat pentru uaic.ro ca „In forma actuala, rugaciunea Tatal nostru contine 60 de cuvinte, din care 90% sunt de origine latina, iar 10% sunt imprumuturi din alte limbi – sau derivate romanesti din imprumuturi: slave (sfinteasca, voia, gresalele, gresitilor, ispita, izbaveste) si maghiare (viclean)”.

 

Studiile cercetatorului arata ca in limba romana au circulat peste 200 de versiuni scrisale rugaciuniiin multe dintre acestea unii termeni s-aschimbain functie de influentele lingvistice sau culturale. Potrivit uaic.ro, termenul „Tatal nostru“ avariat, fiind folosit fie „Parintele nostru“, fie „Ocinas“: „Nu sunt rare cazurile cand carţile editate in acea zona il schimbau pe «tata» in «parinte», iar carţile editate in sud schimbau termenul «parinte» in „tata». «Ocinas»  este inceputul rugaciunii in slavona (otče nasu), iar in zone din Transilvania aceasta titulatura inca se pastreaza si are sensul de „rugaciune”. Pentru cercetatoriacesta este un indiciu ca pe vremuri romanii diacea zona se rugaislavona“.


Unul dintre cele mai controversate pasaje din rugaciune este „Painea satioasa / Painea noastra cea de toate zilele / Painea cea de-a pururea / Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi“. „Acesta a suferit cele mai multe transformari. Chiar si in prezent, circula doua variante, dintre care cea mai folosita poate fi interpretata pur material – "painea cea de toate zilele", iar cea de-a doua –  «painea noastra cea spre fiinţa» cu o semnificatie mistica, spirituala, aproape opusa concretului si materialului existentei zilnice“, a explicat cercetatorul pentru uaic.ro. Varianta „painea noastra cea de toate zilele“ a aparut si in prima traducere romaneasca a Noului Testament, din 1648, iar de acolo a fost preluata in textele religioassi s-a impus cu aceasta forma pana in prezent. O varianta mai puţin cunoscuta, dar care se pastreaza pana in zilele noastre in Basarabia, este „painea noastra cea de pururea, care a aparut in diverse traduceri timp de un secol. „Painea noastra cea spre fiinta” a aparut la inceputul secolului al XIX-lea, datorita unei noi traduceri din greaca. O alta descoperire a cercetatorului este faptul crugaciuneain unele zone foarte restranse, sincheie cu „Adevar“, reprezentand traducerea din ebraica a lui „Amin“.

 

Sursa foto: google.com

Adevarul.ro