Ionela HADARCA: "Este spovedania unui calugar si reflectia lui asupra catorva aspecte: dragostea pentru Dumnezeu, dragostea dintre parinti si copii, zbuciumul interior in cautarea adevarului. Scrisa la persoana intai, cartea te face sa te simti ca un martor nevazut, pasind prin viata alaturi de autor: il vezi copil, punandu-si intrebarile comune generatiilor trecute prin comunism, dupa care il descoperi pe tatal sau – un om destept, puternic, dar crud. Ateist inrait, tatal nu lupta deschis cu biserica, insa prin felul sau de a fi demonstreaza la orice pas repulsie fata de tot ce este crestinesc.

 

 

 

Copilul se confrunta cu dorinta de a-si iubi parintele si cu neputinta de a o face, pentru ca tatal sau nu apropie pe nimeni.  “Odata a venit cineva si ne-a zis sa ne ducem sa-l luam pe tata, ca doarme beat in livada(….)Pe drum toti care ma intalneau imi spuneau “Du-te, ca tata-tu' ii bat in livada.” Cand m-a vazut, s-a zbatut sa se ridice, dar a cazut. A zambit neputincios si ochiii s-au umplut de lacrimi. A zis: “Puiul tatii, ai venit dupa tata.” M-am apropiat si am incercat sa-l ridic pe umarul meu firav, ascunzandu-mi fata, ca sa nu vada ca plang. Era greu si se rusina. Niciodata nu l-am mai vazut rusinandu-se, nici pana atunci, nici dupa aceea. Mergeam imbratisati pe ulita satului si plangeam amandoi, cazandsiridicandu-ne iar, iaroamenii se uitau la noi. Ma gandeam ca tatal meu ar fi Noe despre care am citit in Biblie. Vroiam sa-l acopar, ca si fiul cel bun. Vroiam sa-l apar de oamenii aceia, de privirile lor cumva triumfatoare, ca l-au vazut pe tatal meu cazut. Nu, tatal meu nu era cazut. Tatal meu nu cade niciodata.”

 



 

Tatal se dezice de el atunci cand fiul descopera dragostea pentru Dumnezeu. Dar caderea imperiului sovietic si a idealurilor sale de-o viata il condamna la un zbucium interior pana la moarte. Fiul il  iarta, insa durerea il duce pana la un pas de nebunie.

 

„Cred ca cele mai cumplite fapte in istorie n-au fost savirsite de oamenii rai cu desavirsire, ci de aceia care aveau in sine amestecat raul cu binele. Caci nu-i asa, cine ar urma un om rau cu desavirsire?“


Savatie Bastovoi s-a nascut in satul Oricova, Calarasi. A studiat pictura la Iasi. Este o personalitate complexa, un calugar modern. Probabil de asta nu oboseste sa experimenteze si sa bucure lumea cu talentele sale numeroase, cum ar fi: fabricarea gentilor, sculptatul in lemn, pictura, iconografia.

 

 

 

 

Este iubit pentru indrazneala cu care isi sustine parerea, pentru mintea sa ascutita, pentru spiritul rebel si pentru talentul oratoric."

 

 sursa foto: facebook

Perfecte