Din pacate sau din fericire, nu prea putem alege pe cine iubim. A fi “cealalta “nu este ceva nou, dar nu este nici ceva cu care o femeie poate trai  foarte usor.

Un astfel de rol implica sacrificii suplimentare, mii de intrebari fara raspuns, ganduri care macina incetul cu incetul, ca un abonament al sinuciderii sinelui interior, jumatati de masura, multe promisiuni  si intotdeauna singuratatea coplesitoare de la sfarsitul fiecarei intalniri.


Unele femei platesc toate aceste trairi pentru cateva ore de emotie puternica sau, in unele cazuri, pentru un anumit confort. Altele renunta mai repede decat banuiau iniţtial, iar altele traiesc ani intregi cu eticheta "cealalta femeie"


“Cealalta femeie” nu are exclusivitate, nu isi poate oficializa relaţtia, nu se poate mandri cu ea.


"Cealalta femeie" doar poate iubi in tacere si pe ascuns, cazand in capcana propriilor sentimente. Sentimente care in loc sa-i serveasca drept motivare , sa o ajute sa fie mai buna in parcursul sau personal, ajung sa –i ingusteze destul de mult increderea in propriile forte, sa-i stirbeasca din feminitate.


Pentru ca ea, femeia, ajunge sa se simta femeie doar episodic.


Nu poate dezvolta nici macar acel stil de  atasament care face parte din bagajul ei biologic, fiind absolut necesar pentru confortul emotional al fiintei umane. Acest firesc  energetic este rupt ori de cate ori barbatul alege sa ajunga in bratele femeiei oficiale din viata lui.


In unele cazuri, partenerul are copii si situatia devine cu atat mai dificila - practic intre “a doua femeie” si bărbatul pe care il iubeste exista o alta lume, o alta viata care o urmareste constant. Asta nu poate sa nu acumuleze frustrari,  frici aparent nefondate, tensiunea constanta ca ei doi, nu  inseamna un cuplu, ca mai mult din jumatate din acel barbat, traieste, construieste, planifica, spera, se bucura dincolo, adica in familia sa !


Uneori, in orbirea in care isi duce existent, caci “ dragostea e oarba” , se invoca potrivirea de basm dintre ei care e subrezita doar de momentul nepotrivit in care s-au cunoscut. Si femeia se minte crezand ca lucrurile ar fi fost altfel daca s-ar fi intalnit cand el ar fi fost un barbat liber. Insa nepotrivirea timpului nu e un factor decisiv asupra formei relatiei lor.


Un barbat poate lua decizii radicale si hotaratoare daca sufletul lui apartine acum altei femei decat cea oficiala.


In orice poveste există specificitati care inlesnesc sau ingreuneaza decizia de a te separa de persoana pe care in principiu ai iubit-o candva. Insa ,ca o regula generala,care figureaza in societate de secole, nu poate fi negat faptul ca barbatul are libertatea de a pleca. Si totusi nu pleaca. In pofida declaratiilor, a pretinsei iubiri pe care i-o poarta “celeilalte femei”, seara adoarme in bratele sotiei.


Acest lucru este bine inteles de femeia care, de cele mai dese ori, refuza sa-si accepte titulatura de amanta. Femeia ce saruta cu patos un barbat care poate doar cu o ora inainte a fost sarutat de prima femeie din viata lui, intelege ca e o victima a propriei  naivitati.Cuplul pe care si l-ar dori nu depinde de forte cosmice de neinteles ci de decizia barbatului de a pleca din patul conjugal...



Cu un asemenea parcurs, femeia ajunge sa se intrebe daca se merita  toata suferinta? Cere oare iubirea sacrificarea propriilor valori si mustrarile de constiinta de o asa intensitate? Cum a ajuns ea sa faca parte dintr-un cerc blamat de societeate, neacceptat de platformele religioase, ascuns de lumea din jur, deseori chiar si de cei mai apropiati oameni?Merita ea, ca femeie sa accepte indelung o astfel de situatie, sa-si reprime dreptul la o fericire si un barbat doar pentru ea? Cat de mult si pentru cat timp , poate ea ca femeie sa-si asume aceasta consumatie duala si , cate si pana cand poate sa accepte?


Daca privim povestea celeilalte femei prin ochii unei sotii, perspectiva ar fi cu totul alta, iar cea caruia ii spunem amanta ar trebui sa aplece capul si sa renunte  imediat sau, sa refuze de la bun inceput.


Aici este momentul in care cealalta femeie alege daca continua, daca din contra se implica si incearca determinate sa-si adune rabdare pentru un proces de asteptare. Proces care nu de ea depinde cat de lung sau scurt ar putea fi, depinde de barbatul pe care ea pretinde ca-l iubeste . Depinde de momentul cand el isi va face alegerea in favoarea ei. Sau, ea e cea care decide sa accepte conventioanala idee ca in iubire uneori castiga nu cel ce iubeste mai mult, ci cel care a venit primul sau ca, uneori, trebuie sa ii lasi sa plece chiar si pe cei pe care ii iubesti cel mai mult.


Astfel de relatii de cele mai dese ori sunt foarte toxice si aduc cu sine multe blocaje de ordin psihologic.Luarea unei asemenea hotarari poate fi foarte dificila si deseori este nevoie de interventia ajutorului specializat. Un psiholog poate gasi metodele prin care sa faciliteaze procesul decizional, acceptarea si depasirea perioadelor de criza cu care se confrunta femeile in astfel de situatii.

Perfecte