Padurea de uscaciuni.  Simt cum o sa-mi scrie vreo prietena in chat ca, de ce scriu de la o vreme texte moraliste. Nu-s moraliste, is doar niste observatii pe margine de blogspot. Fiindca ar trebui sa avem toti cataracta sa nu observam ce se intampla acum.

Stiti, care mai cititi statusurile mele, ca-mi place sa observ lucruri si oameni in oras. Apoi de la o vreme nici nu trebuie sa ma mai concentrez. imi sare in ochi comportamentul lumii de prin oras. Suntem niste rai. Nu, nu rautaciosi, sau inraiti. Rautacios ar fi sa mananci o banana, sa astepti pe vreo cineva la colt de strada si sa-i arunci brusc coaja de banana sub picioare, asteptandu-te la un rezultat ca-n "Tom&Jerry".  inrait ar fi sa te enervezi intr-o zi la culme pe tot ce te deranjeaza ( primar, sistem, institutii, deservire proasta...) si sa-ti ceri dreptatea, prin drepturi, petitii si cuvinte. Noi cu tine, my friend, suntem niste rai. Strigam ziua intreaga pe onlainuri despre nedreptati, faradelegi, cazuri socante si  oameni neghiobi, iar oflain...facem la fel. Sigur, voi acum o sa spuneti ca n-ati participat direct la furtul secolului, ca n-ati fost lucratorul medical, care a lasat copilasul pe pervaz, ca..., dar prin chestii marunte si absolut trecute cu vederea facem mult mai rau. Nu vreau sa spun ca suntem canosi. Cainii, pana nu i-ai deranjat cu ceva, nu sar sa muste, doar latra. Cum era proverbul cela? 'Nu exista padure fara uscaciuni'? E timpul sa turnam apa, tovarasi.

 

Macar si mersul pe strada. Elementar, nu? Dai ritmic si organizat din ambele picioare intr-o directie bine stabilita, pentru a ajunge la o destinatie. si unii, literalmente, asa si fac, uitand de alti 189746624 de pietoni. Ma apucasem sa-i si categorisesc, intro zi.     - Plimbaretii. Oameni, care nu se grabesc nicaieri, merg agale, uneori pe strazi foarte aglomerate, uneori pasesc imprevizibil. Cei mai inofensivi.     - Grabitii. Fugiti din calea lor! Lor totul le arde, nimic nu e mai important decat viata lor, nici macar batranelul care deja se misca foarte greu. Deci, poate fi impins, el doar nu se grabeste ca voi, prin viata, spre penultima masa libera la sushi.    - Boierimea. Persoane, care merg pe trotuar, de parca l-au cumparat. intr-un spatiu mai stramt nu vor ezita niciodata sa paseasca primii in fata unei mame cu carucior si-ti vor arunca o privire, care te obliga nustiu cum brusc sa vrei sa le intorci cei 600 lei. Nu se vor feri niciodata din fata ta, chiar daca logic vorbind ar fi unica solutie. Unul din astia, privilegiatii trotuarului, m-a facut sa ma impiedic, fiindca n-am avut cum sa-l ocolesc.    - Dansul irlandez. Grupuri de prieteni, care merg insirati pe toooot trotuarul de-a latul, fie ei macar si 9 oameni. Asta era fain doar in "Sex&The City", acum pe 31 August e simpla incomoditate.   - Modelele. Ok, sa incep cu ceea ca, atunci cand imi place cum sunt imbracata si ziua e frumoasa, tot imi place sa merg un pic mai saltaret, mai pe linie. Dar nu uit niciodata sa coexist cu ceilalti pietoni de pe trotuar. Alte saltarete parca merg pe o sina dreapta, si daca vireaza, locomotiva se rastoarna. si Doooaaaaaaam' fereste sa le atingi geanta, care e atarnata pe mana intinsa pe cealalta parte a trotuarului. "si cu ttiiiini, n-ai loc sau siiiiii?" De fapt...n-aveam.    - 'Через ливаду до семафора'! Oameni absolut imprevizibili, fiindca pentru ei noi suntem invizibili. Calca pe unde apuca, fie asta si pantoful tau nou. imping absolut pe toti, n-au sistem locomotor deplin controlat. Lor li trebu' incoloiani! Iar tu nu mai ai importanta.

 

Si asta e numai despre simplul mers pe strada. Conduita societatii moldave, per general, acum e un dezastru mocnind. Observati, din pur interes, relatiile interumane intr-un magazin. Nimeni nu mai zambeste, niciodata. A, nu, mai zambeste cate un adolescent dobitocel cand o batrana scapa un pachet cu lapte si-l sparge. Vanzatoarele, majoritatea, se rastesc inapoi, daca incerci sa le intrebi ceva aditional. Casieritele de la banci is vesnic suparate. Poate le-am suparat noi toti cu ceva? Maine poate incerc sa-mi cer scuze de la una din ele... soferii is casta aparte. soferii de transport public arata si vorbesc de parca robesc la aceasta slujba, da' nu primesc salariu. si restul oamenilor, oamenii... fata asta a noastra, pe care ne-am afisat-o, colectiv. stiti care? "Eu-s vesnic ocupat, razrulesc niste dvijanii". Totul porneste din capcean, dragi compatrioti, cat de aiurea nu ne-ar fi conducerea. Candu sau Ghimpu sau Chirtoaca n-au venit niciodata personal sa va spuna cum sa va rastiti in public la o mama cu copil, sau alt calator de troleibuz. La fel cum nu ma consider eu speciala ca zambesc taxatoarei. Pur si simplu vreau sa vad daca o sa-mi zambeasca inapoi. si stiti? Din 5, 4 taxatori zambesc inapoi. si nu costa absolut nimic, decat 2 lei pentru biletul de calatorie si 2 secunde din viata noastra ocupata cu 'razruleala de dvijanii'.

 

Azi, pe strada mea, un batran a hotarat ca poate sa se plimbe romantic si pe carosabil, fapt dupa care o masina a trebuit sa franeze fix in genunchii lui. Nici soferul, nici batranul nu mai stiau ce maturi sa inventeze. Serios, mi se ofileau urechile. Dupa ce rezervele de matperemat a secat, fiecare si-a vazut de drumul sau. soferul, cu sotie si 2 copii in masina, care sunt destul de mari sa repete tot ce-a spus tata, iar batranul- cu o tirada indignata despre cum generatia tanara degenereaza complet si n-au nici un respect fata de cei batrani. Am stat sa ma gandesc pe urma: da' voi sunteti mai breji?!

Si, daca sincer, da. Eu totusi vreau sa fiu un pic mai 'breaza'. Daca sa deschizi usa in fata cuiva care are nevoie, sa oferi locul, sa spui 'Va rog', 'Multumesc', 'O zi frumoasa!" e considerat breaz, atunci eu o sa fiu cea breaza. Poate lumea n-o s-o schimb, da' ziua mea si a inca unui om o s-o fac mai frumoasa. :)

Enerdjaizer.blogspot.md