Ne-am dezvatat sa iubim. Mergem pe un program prestabilit, desre cum ar trebui sa fie dragostea, si cum ar trebui sa arate ea dintr-o parte. Ne jucam de-a cuplul, uitand in esenta cine-am fost pana la el. Incepem sa contopim ce-am avut in ceea ce urmeaza sa fie 'Noi'. Si uitam un lucru: nu exista cuvantul 'trebuie' in dragoste. Exista asa cum e. Exista doua forte din univers, care la un moment dat s-au aliniat, au produs o coliziune si au inceput sa creeze o constelatie.
   Sa ma credeti, nu e vorba de mari filozofari. Nu sunt eu expertul in amor, si inca nu am gasit pe cineva ca fiind expert. Doar ca... poate e vorba de sinceritate. Si de simplitate. Ea n-a sunat, el n-a stat sa astepte, ea a reprosat, el s-a enervat... dar ei inca iubesc. Si uneori uita asta.

  Dragostea iarta. Si asteapta. Si creste ca un copac. Doar sa-i dai voie. 

enerdjaizer.blogspot.md