Aceasta poveste este una adevarata, impartasita de una dintre cititoarele noastre:
Buna ziua, d-na Novac. Ma numesc Marinela, am 32 de ani. Sunt casatorita cu un barbat minunat, bland la inima si suflet. Care nu iubeste conflictele, de aia nu discutam sincer ceia ce intradevar simtim. Imi da stabilitate si care ma alinta, sprijina, si incurajeaza in toate. Dar, nu e pasionat in sex, nu e gata sa aiba copil. Il iubesc si nu vreau sa-l parasesc vreo data. Problema e, nu imi ajunge ceva, imi lipseste ceva si de aia sunt deja a doua oara implicata in adulterie. In ambele cazuri, e cu un barbat gresit - in virsta, sexual foarte dezvoltat si pasionat. In primul caz a fost un barbat casatorit, din fericire relatia am terminat-o pasnic si amicabil. In al doilea caz, e barbat celibatar, vrea familie, casatorie, copil si viitor cu mine, e foarte pasionat pe plan sexual. Dar, in scurt timp i-am aflat caracterul si cine e intradevar. Are o adictie-foarte multe legaturi virtuale cu alte femei si cind l-am confrontat, m-a lovit. Si de acum asta ii obiceiul, cind il confrunt ma loveste. La moment eu i-am zis ca vreau sa rup aceasta relatie care e daunatoare pentru mine. Dar sunt fortata sa continui, el ma avertizeaza ca il va contacta pe sotul meu. Va rog, din inima, sa-mi dat un sfat. Nu vreau sa-mi distrug casatoria. Va multumesc sincer.
Irina Novac, psiholog-consilier:
Buna ziua! Mmm, draga mea, placerea ta incepe sa-si ceara si pretul sau mai bine zis se cere a fi achitata. Ma gandesc in situatia aceasta de santaj direct si mirsav evident, cata placere reusesti sa mai obtii?... In acelasi timp e trista dizarmonia libidoului in cuplul tau, ma refer la aceasta diferentiere a dorintei sexuale. Recunosc, cu greu reusesc sa inteleg aceasta „abatere” la 2 parteneri sanatosi, care se iubesc, mai ales ca obiectul sexual fata de care se manifesta libidoul e mereu in preajma... Si cu toate acestea, sexul reprezinta unul din subiectele de cearta si tensiune in cuplu, folosit adesea ca pedeapsa pentru unul din parteneri...
Draga mea, e cam ciudata forma aceasta de comunicare dintre tine si sot, despre multe vorbiti dar nu si despre subiectele importante legate de voi. In cuplu e necesar sa se infrunte orice subiect, chiar daca el prezinta careva disconfort. Sotul tau insa fuge, evita subiectul delicat, pentru ca se simte restant la acest capitol. Cel putin asa se pare ca ai incercat sa-l prezinti in discutiile tale. Dar cu toate acestea si el s-ar putea sa creada ca e insuficient sex in cuplul vostru, doar ca nu se gandeste la solutii. Tu, iata ai gasit solutii, logice, doar ca sunt ineficiente. Adulterele tale au fost mai degraba niste rabufniri de furie, niste refugii temporare, care iti alina frustrarile. Santajul la care esti supusa la moment, opreste-l si iesi imediat din aceasta relatie toxica, indiferent de amenintarile care ti se aduc.
Legat de sotul tau, vorbeste-i despre aceasta nevoie naturala si normala a ta, si vezi in ce masura acest aspect il deranjeaza si pe el. Faceti o lista de solutii separate la aceasta problema, optima pentru ambii. Abordati insa si riscurile, pierderile legate de lipsa sexului in cuplul vostru, dar si legatura cu copiii. Adulterele tale, e tot o forma de a evita rezolvarea problemei in interiorul cuplului, la fel ca si fuga sotului de la abordarea acestui subiect. Iar aceasta fuga nu face altceva decat sa transforme o dificultate intr-o adevarata problema. In cazul demascarii „solutiei” tale, in prezenta unei discutii mature cu sotul, acesta se va simti responsabilizat si vizat intr-o anumita masura de realitatea propriu-zisa. Infrunta-ti teama si rusinea, si stopeaza ceea ce-ti prejudiciaza imaginea si increderea ca femeie. In cuplul sanatos de regula isi gasesc rezolvarea toate problemele, oricat de grave nu ar parea pe moment, in ideea scopului comun se depaseste si se anihileaza orice emotie de teama, frica, neincredere, rusine etc. Si inca ceva: cel care chiar daca nu inseala, dar nici nu participa la rezolvarea problemei sexuale, nu se absolva de vina si raspundere a consecintelor.
Iti doresc curaj si puterea de a privi realitatea in fata!