Amigdalele palatine sunt doua formatiuni de tesut limfoid situate la intretaierea cailor aero-digestive. Aceste organe sunt expuse permanent contactului cu germenii saprofiti buco-dentari, dar si cu agentii virali sau bacterieni care patrund in cavitatea bucala o data cu alimentele ingerate. Asa se explica frecventa imbolnavire acuta a acestor organe (angine sau abcese periamigdaliene), la toate varstele, desi cele cateva sute de mii de limfocite din amigdale au un rol important in protejarea organismului fata de actiunea nociva a agentilor patogeni din mediul ambiant.
Evolutia catre cronicizare a amigdalelor palatine este un proces lent si se datoreaza atat situarii lor topografice, cat si structurii lor anatomice.
Amigdalita cronica reprezinta inflamatia cronica preponderent nespecifica a tesutului limfoid din amigdalele palatine. Afectiunea este provocata de streptococul beta-hemolitic grupa A si se manifesta prin cresterea cantitatii de anticorpi din sange (ASLO).
Amigdalita cronica este prezenta mai frecvent la copii cu varsta cuprinsa intre 6-12 ani si la adolescenti.
Exista 4 forme de amigdalita cronica:
-forma cazeoasa, cea mai frecventa, cea mai inofensiva si cel mai usor de diagnosticat (se caracterizeaza prin prezenta maselor cazeoasa in criptele amigdaliene)
-amigdalita cronica infectanta, care se manifesta prin recidive de angina (de 2-3 ori pe an)
-amigdalita cronica hipertrofica, prezenta in special la copii (cu marirea in volum a amigdalelor palatine)
-forma sclero-atrofica(prezenta in mod obisnuit la persoanele de peste 30 de ani).
Cauzele favorizante ale aparitiei amigdalitei cronice sunt:
-structura criptica a amigdalelor palatine, cu lacune largi in care se acumuleaza resturi alimentare, celule moarte, bacterii
-recidivele de angina
-infectiile de vecinatate (rinite,sinusite, rino-faringite)
-fondul alergic din organism
-avitaminoza
-deviatia de sept nazal,rinita cronica hipertrofiica sau vegetatiile adenoide (deoarace obstructia nazala creaza o respitatie preponderent oro-faringiana, ceea afecteaza considerabil starea imuna a amigdalelor palatine).
Simptomatologia amigdalitei cronice este putin informativa si, de aceea, medicului specialist ii este uneori foarte greu sa decida daca amigdalele palatine constituie un focar de infectie care necesita tratament chirurgical.
Principalele simptome in caz de amigdalita cronica:
-senzatia de corp strain oro-faringian
-tuse seaca iritativa
-miros neplacut din gura
-dereglari la deglutitie
-respiratie nazala ingreunata (deoarece la copii hipertrofia amigdalelor palatine se asociaza de cele mai multe ori cu hipertrofia vegetatiilor adenoide)
-modificari ale vocii (vocea amigdaliana ), in special in cazul amigdalitei cronice hipertrofice la copii
-prezenta maselor cazeoase in lacunele amigdaliene
-inflamarea ganglionilor limfatici latero-cervicali
-probleme de respiratie in timpul somnului (sub forma de sforait sau apnee)
-oboseala permanenta (deoarece datorita maririi in volum al amigdalelor palatine copilul respira greu).
Diagnosticarea
Pentru stabilirea diagnosticului de amigdalita cronica este necesara evaluarea indicilor de laborator:
-hemoleucograma (VSH marit,leucocitoza)
-probele reumatice(ASLO si PCR crescute)
-prezenta streptococului beta hemolitic in exsudatul faringian (analiza bacteriologica a secretului faringian)
-analiza generala de urina(leucociturie)
Tratamentul
Tratamentul amigdaliitei cronicei este medicamentos si chirurgical. Tratamentul chirurgical consta din amigdalectomie extracapsulara bilaterala. Amigdalele palatine pot fi operate prin metoda clasica (extragerea cu ansa) sau prin coblatie (cu ajutorul unui instrument modern care foloseste radiofrecventa). La copii se poate efectua amigdalotomie, adica indepartarea partiala a tesutului amigdalian.
Indicatiile operatorii sunt:
-amigdalita cronica infectanta , cu angine repetate (mai mult de 3-4 ori pe an) sau flegmoane peri-amigdaliene
-forma cazeoasa care da un miros neplacut din gura in mod permanent
-amigdalita cronica hipertrofica
-amigdalita cronica focala rezistenta la antibioterapie si cu risc de afectare ireversibila cardiaca,renala,reumatica
-hipertrofia amigdaliana care determina o obstructie mecanica pana la sufocare in timpul somnului (in special la copii)
-atunci cand cantitatea de anticorpi din singe (ASLO) este mult timp crescuta
-daca pacientul prezinta mai mult de 3-4 recidive de angina pe an timp de 2 ani consecutiv si amigdalele palatine devin adevarate focare de infectie
-daca starea amigdalelor palatine si indicii imuni nu se normalizeaza dupa 2-3 cursuri de tratament conservator
-daca pacientul este purtator de streptococ multa vreme (amigdalita cronica fiind o infectie streptococica)
Amigdalectomia este o interventie invaziva care necesita anestezie si prezinta riscul hemoragiei locale , atat in timpul operatiei,cat si post-operator. Lunile cele mai favorabile pentru interventie chirurgicala sunt: mai-iunie, septembrie-octombrie. La copii, varsta optima pentru operatie este de 4-5 ani, cand pericolul de hemoragie este minim. Necesitatea tratamentului chirurgical trebuie stabilita cu mare responsabilitate deoarece exista o tendinta actuala de exagerare in practicarea acestei interventii chirurgicale.