Mâncatul compulsiv vine cu sentimente de rușine, mai ales atunci când persoanele simt că nu pot controla ce și cât mănâncă. Majoritatea folosim alimentele mai mult decât ca pe un combustibil, drept recompensă pentru o victorie sau chiar ca pe o consolare pentru eșec.
Obiceiurile alimentare în mâncatul compulsiv sunt adesea caracterizate de un consum rapid și necontrolat de alimente, de multe ori în cantități mari și în absența foamei fizice (senzației de foame). Mâncatul compulsiv este însă o tulburare de alimentare gravă, numită tulburare binge eating, ce amenință viața celor afectați. Este cea mai comună tulburare de alimentatie afectând 3,5% dintre femei și 2% dintre bărbați. Tulburarea de comportament alimentar poate apărea în adolescență, dar în cele mai multe cazuri se declanșează la maturitate, media vârstei de debut fiind 18-20 de ani.

Mâncatul compulsiv este caracterizat de următorul comportament alimentar:
- mâncatul unei cantități semnificativ mai mari de alimente decât ar mânca majoritatea oamenilor în două ore. (estimat în jurul a 1500-3000 de calorii, adică peste cantitatea recomandată unui adult în 24 de ore);
- pierderea controlului asupra cantității de alimente ingerate (sentimentul că nu poți să te oprești);
- mănânci până când simți disconfort;
- mănânci mai rapid decât ceilalți oameni;
- mănânci cantități mari de mâncare și atunci când nu simți o senzație fizică de foame;
- te simți trist, dezgustat sau foarte vinovat la sfârșitul mesei;
- mănânci singur pentru că ți-e rușine de cât de mult mănânci și nu vrei să fii văzut de ceilalți;
- te îngrijorează relația ta cu mâncarea;
- nu compensezi mancatul compulsiv cu activități „purgative” precum: vomitat, luarea laxativelor, postit, exercițiu fizic excesiv.

Gradul de severitate pentru mâncatul compulsiv este apreciat în funcție de numărul de episoade de mâncat necontrolat dintr-o săptămână:
1-3 episoade: tulburare ușoară;
4-7 episoade: tulburare moderată;
8-13 episoade: tulburare severă;
peste 14 episoade: tulburare extrem de severă.
Este una dintre cele mai noi tulburări alimentare, introdusă abia în ediția 5 a DSM (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale) ca tulburare separată. Studiile cu privire la mecanismele tulburării sunt încă la început.
Pentru a trata acest tip de tulburare alimentară, ca și celelalte tipuri este nevoie de o evaluare psihologică pentru a stabili diagnosticul. Obiectivul tratamentului este acela de a reduce episoadele de mâncat compulsiv și de a construi o relație mai sănătoasă cu mâncarea. Poate părea contra-intuitiv, dar slăbitul nu ar trebui să fie un obiectiv în procesul de recuperare. Dietele și presiunea cântarului pot fi factori declanșatori pentru mâncatul compulsiv. Ele duc la un cerc vicios, în care încerci să te abții complet de la anumite alimente, eșuezi, așa că mănânci mai mult.

De asemenea, pentru a preveni acest tip de tulburare trebuie să facem schimbări în stilul de viață. Multe persoane cu tulburare binge eating sar peste această micul dejun, iar foamea de peste zi îi predispune la consumul mai multor calorii. Unele alimente aflate la îndemână pot declanșa pofte incontrolabile, ducând la episoade de mâncat compulsiv. Așa că nu cumpăra alimente hipercalorice și nesănătoase care te pot tenta. Mâncatul conștient este o practică derivată din Zen și alte forme de Buddhism. Constă în atenție și prezență în timp ce mâncăm. Mâncăm mai mult atunci când o facem rapid, în fața televizorului sau când suntem distrași de alți stimuli. Alternativa sănătoasă e să ne concentrăm pur și simplu pe ceea ce mestecăm, gustul, mirosul, aspectul mâncării din farfurie. O să descoperim că ne simțim satisfăcuți și plini după o cantitate mai mică de mâncare, și o să învățăm să apreciem și porții mai mici. Începe să utișizezi un jurnal alimentar care te va ajuta să înțelegi obiceiurile tale alimentare și în același timp te va ajuta să te controlezi.
Conștientizarea acestei probleme este un prim pas spre vindecare. Identificarea cauzelor emoționale, înțelegerea relației cu mâncarea și apelarea la sprijin specializat, precum consilierea psihologică sau terapia cognitiv-comportamentală sunt pași importanți în procesul de recuperare.
SURSA FOTO: GOOGLE