Potrivit Victoriei Cosovan, una dintre cele mai frecvente greșeli este așteptarea unor rezultate rapide. Învățarea unei limbi străine este un proces care necesită timp, iar progresul apare atunci când exercițiul devine o obișnuință.
„În primul rând, să avem răbdare. Copilul mic nu începe să vorbească din momentul în care se naște. Respectiv, nici adultul nu trebuie să aibă așteptarea că, peste o săptămână, va fi un miracol și va începe să vorbească. Avem nevoie de răbdare și trebuie să înțelegem că acesta este un proces. Este ca atunci când mergi la sală: trebuie să ții dietă o lună, două sau trei ca să vezi rezultate ori să mergi constant. Consistența și răbdarea sunt cheițele care ne ajută să vorbim o limbă străină”, a menționat trainerul certificat în limba engleză.
Un alt obstacol este teama de a vorbi greșit și de a fi judecat de cei din jur. Victoria Cosovan consideră că această frică nu ar trebui să ne împiedice să exersăm, mai ales că scopul principal al comunicării este să ne facem înțeleși.
„Oamenilor le este frică să vorbească pentru că se gândesc că vor spune ceva greșit și ceilalți vor râde de ei. Dar asta este absurd. Când plecăm peste hotare, nimeni nu râde de felul în care vorbim o limbă străină, pentru că toată lumea depune efort ca să o învețe. De multe ori, cei care ne critică sunt chiar oamenii de la noi din țară, din Moldova sau România. Străinii, dimpotrivă, ne susțin. În Europa și în alte zone, oamenii nu vorbesc întotdeauna perfect gramatical și nu au un accent perfect, dar toată lumea se înțelege. Scopul unei limbi este să te faci înțeles”, a explicat aceasta.
Poate inteligența artificială să înlocuiască un profesor de limbi străine?
Odată cu apariția instrumentelor de inteligență artificială și a aplicațiilor de învățare, tot mai multe persoane aleg să studieze pe cont propriu. Totuși, Victoria Cosovan consideră că tehnologia nu poate înlocui încurajarea și conexiunea umană pe care le oferă un profesor.
„De când a apărut AI-ul și toate aceste tehnologii, foarte mulți spuneau că vor dispărea trainerii de limba engleză, pentru că oamenilor le va fi mai ușor să învețe cu ajutorul aplicațiilor. Este absolut fals și vreau să îți explic de ce. Când studentul vine la lecție, are nevoie de încurajare și de susținere omenească, lucruri pe care un robot nu le poate oferi în același fel”, a spus trainerul.
Aceasta a precizat că, în timpul lecțiilor, profesorul trebuie să țină cont și de emoțiile, stările și dificultățile cursanților. În opinia sa, învățarea unei limbi străine nu se rezumă la acumularea de vocabular și la însușirea regulilor gramaticale, ci presupune și pregătirea pentru interacțiunile din viața reală.
„O mare parte din lecțiile pe care le fac țin de psihologie, doar că se desfășoară în engleză. Omul vine cu diferite probleme și stări, iar profesorul îi poate oferi încurajare și energie pozitivă. Există acest feedback imediat și această conexiune umană. Cursantul poate învăța o limbă străină cu ajutorul tehnologiei, dar apoi se confruntă cu lumea reală, cu emoții și oameni reali. Când alege un mentor sau un trainer, simte acea conexiune și căldură omenească, iar atunci când ajunge în lumea mare este deja obișnuit să comunice cu o persoană”, a afirmat Victoria Cosovan.
Ce ar trebui să faci dacă te muți într-o altă țară?
Pentru cei care pleacă să locuiască în străinătate, cunoașterea limbii locale poate face diferența în situațiile de zi cu zi. Deși engleza este utilizată pe scară largă, trainerul atrage atenția că aceasta nu este suficientă peste tot.
„Vreau să îți spun că engleza nu se vorbește absolut în toate țările. De exemplu, în Italia se vorbește foarte puțin engleza, la fel și în Franța. Sunt oameni care preferă să vorbească limba țării lor. Eu am locuit puțin timp în Belgia și în Italia și mi-am luat cursuri intensive de italiană și franceză, ca să învăț bazele într-o lună. Nu îmi propusesem să învăț toată limba din start, ci să mă descurc în situațiile de zi cu zi: să salut, să mulțumesc, să merg la cumpărături sau să cer informații pe stradă”, a povestit aceasta.
Sfatul trainerului este ca persoanele care se mută într-o altă țară să învețe cel puțin noțiunile de bază înainte de plecare. Ulterior, contactul permanent cu limba, conversațiile și filmele sau serialele pot contribui la îmbogățirea vocabularului.
„Dacă ne mutăm în altă țară și avem un buget limitat, sfatul meu este să urmăm un curs intensiv de limbă, care să ne ofere bazele într-o lună. Apoi, când ajungem acolo, auzim permanent limba respectivă, ne uităm la seriale și vorbim cu oamenii. În timp, deprindem și vocabularul, dar baza este indispensabilă. Fără ea, nu vă porniți nicăieri”, a recomandat Victoria Cosovan.
Cât de important este accentul?
Mulți dintre cei care învață o limbă străină își doresc să vorbească la fel ca vorbitorii nativi. Totuși, obținerea unui accent apropiat de cel al localnicilor poate fi dificilă, inclusiv din cauza diferențelor regionale.
„Este destul de complicat, pentru că accentul se schimbă de la o regiune la alta. Cei care locuiesc în Londra nu vorbesc la fel ca cei din Northampton sau Cambridge, iar în America accentul diferă de la o zonă la alta. În special când învățăm engleza și ajungem în Irlanda, observăm că oamenii au un accent cu totul diferit. În plus, există și regionalisme, adică unele cuvinte au sinonime sau sunt utilizate diferit”, a explicat trainerul.
Din acest motiv, Victoria Cosovan îi îndeamnă pe cursanți să pună accentul pe claritatea exprimării, nu pe imitarea perfectă a vorbitorilor nativi.
„Eu le spun întotdeauna studenților mei: accentul trebuie să fie pe ultimul loc. Tu trebuie să vorbești clar, astfel încât omul să te înțeleagă. În engleză, uneori, dacă schimbi puțin un sunet, obții un alt cuvânt. De aceea, accentul este ultimul lucru care ar trebui să ne preocupe. Un accent aproximativ nativ poate fi dobândit după câțiva ani de locuit într-o anumită zonă. Eu nu cred că poți deprinde accentul unei regiuni în mai puțin de doi-trei ani”, a declarat aceasta.
Cum să memorezi mai ușor cuvintele noi?
Pentru cei care nu știu de unde să înceapă, Victoria Cosovan recomandă să reducă presiunea pe care o pun asupra lor și să transforme învățarea într-o activitate zilnică. Nu este nevoie de ore întregi de studiu într-o singură zi, dacă apoi urmează o pauză îndelungată.
„Ideea este că punem prea multă presiune pe noi, iar în momentul acela creierul se blochează. Trebuie să luăm lucrurile mai relaxat, pentru că atunci când creierul este relaxat, găsim mai ușor cuvintele. În primul rând, este vorba despre consecvență. Nu este suficient să faci opt ore de exerciții într-o zi și apoi să uiți de ele timp de o lună. Este suficient să lucrezi zece minute, dar să faci ceva în fiecare zi”, a spus trainerul.
O altă recomandare este folosirea mai multor metode de învățare, pentru a asocia cuvintele cu imagini, sunete și situații concrete.
„Trebuie să folosim surse diferite, pentru că avem memorie vizuală, auditivă și practică. Dacă am văzut un cuvânt, l-am auzit, l-am repetat de vreo cinci ori și l-am pus în context, pas cu pas, acesta se memorează”, a explicat Victoria Cosovan.
Pentru a-i ajuta pe cursanți să rețină mai ușor anumite cuvinte, trainerul folosește inclusiv asocieri amuzante. De exemplu, expresia engleză „I am bored”, care înseamnă „Sunt plictisit”, poate fi asociată cu numele Boris.
„Când studenții mei nu pot să memoreze un cuvânt, luăm, de exemplu, expresia «I am bored» («Sunt plictisit»). Îi rog să asocieze cuvântul «bored» cu Boris și să-și imagineze că Boris este un prieten de-al lor care este foarte plictisitor. Astfel, de fiecare dată când vor să spună că sunt plictisiți, se gândesc la Boris. Lor le place această metodă, pentru că trebuie să asociem cuvintele și să le punem în contexte”, a povestit aceasta.
Învață fraze întregi, nu doar cuvinte izolate
Un alt sfat oferit de Victoria Cosovan este să învățăm expresii și fraze pe care le putem utiliza în conversațiile obișnuite, în loc să memorăm liste lungi de cuvinte fără legătură între ele.
„Eu îi rog pe toți să nu învețe cuvinte aparte, ci fraze. Pentru că tu nu o să vorbești spunând «câine, pisică, canapea». Tu o să formulezi fraze precum «Sunt obosit» sau «Ajung în cinci minute». Încearcă să aplici în fiecare zi ceea ce eu numesc metoda blogger: imaginează-ți că ești un blogger și trebuie să spui permanent tot ceea ce faci în limba engleză, folosind fraze foarte scurte”, a recomandat trainerul.
Aceasta propune și un exercițiu simplu: să ne imaginăm că primim un dolar pentru fiecare frază pe care o repetăm în limba străină. Astfel, activitățile obișnuite pot deveni ocazii de exersare.
„Dacă repeți în fiecare zi o frază precum «I get home in five minutes» («Ajung acasă în cinci minute»), creierul tău o memorează automat. De aceea, primul lucru este consecvența, zi de zi. Al doilea este să învățăm fraze întregi, nu cuvinte izolate, iar al treilea este să exersăm expresii pe care le folosim zilnic”, a menționat Victoria Cosovan.
Trainerul a mai atras atenția că vocabularul învățat la școală nu este întotdeauna suficient pentru conversațiile obișnuite. De aceea, este important să cunoaștem și expresii simple, precum „Enjoy your meal” („Poftă bună!”) sau „Bless you” (expresie adresată unei persoane care strănută).
Ce întrebări ar trebui să înveți pentru a putea purta o conversație?
Deși prezentarea personală este adesea printre primele exerciții de la cursurile de limbi străine, Victoria Cosovan consideră că este mai util să învățăm să răspundem la întrebări pe care le putem primi într-o conversație reală.
„Cât de des te-au întrebat «Spune-mi despre tine!» în engleză? În mare parte, la liceu, profesorii pun această întrebare, dar în viața de zi cu zi nu prea se întâmplă”, a remarcat trainerul.
În schimb, aceasta recomandă să exersăm întrebări despre activitatea profesională și despre lucrurile care ne interesează în mod obișnuit.
„Una dintre întrebările pe care le poți primi este «What do you do for a living?» («Cu ce te ocupi?»). Răspunsul poate fi foarte simplu: «I am a sales manager» («Sunt manager de vânzări») sau «I am an English teacher» («Sunt profesor de engleză»). Este mai important să învățăm să punem o întrebare și să oferim un răspuns decât să știm să ne prezentăm spunând «My name is...» sau «I am 27 years old» («Am 27 de ani»). Acestea sunt întrebări pe care le auzim destul de rar în viața de zi cu zi. O conversație începe, de regulă, cu alte întrebări, precum «How are you?» («Ce mai faci?»), iar acest lucru este valabil și pentru alte limbi străine, nu doar pentru engleză”, a notat Victoria Cosovan.