Ultima perioada am inceput sa ma imprietenesc cu intunericul, chiar daca ador soarele. De fapt am observat acest lucru innainte de somn, cand uitandute in intuneric esti obligat sa iti auzi gandurile, atunci devii filosof sau iti pierzi mintile.
In intuneric mintea ta poate proiecta diferite imagini, te poate duce chiar si spre cele mai luminoase locuri, insa pe mine cel mai des ma duce spre inceputuri. Mmmmmm… acea zi calduroasa de vara cand am facut cunostinta nu poate sa nu ma faca sa zambesc. Mii de cuvinte pe secunda spuse de mine, cu mici pauze pentru a trage aer in piept… Niciodata nu vazusem o persoana cu un chip atit de serios, de la asta entuziasmul meu crestea fiindca fiecare zimbet era ca o mica victorie. Nu puteam citi nimic in privirea lui, care parea atat de rece insa in profunzimea ei se reflecta o mica flacara, care ma facea sa inteleg atit de multe… Eu prea sincera, el uimitor de inchis, nici macar nu incerca sa impresioneze. Cat mi-as fi dorit sa ma plimb prin mintea lui insa a trebuit sa apelez doar la intuitie si nu am dat gres … De fapt ma tot intreb ce cautam acolo? Parea o zi ca si orice alta, nici nu intuiam ca se vor schimba atat de multe…Nu degeaba se zice ca cele mai frumoase lucruri se intampla atunci cand te astepti mai putin. Acea zi imi apare in minte sub imaginea unei avalanse intr-o zi calma de iarna ce a devastat tot in calea sa, ca imaginea unui val imens intr-o zi insorita de vara ce a distrus toate castelele din nisip … De fapt uneori il simteam ca o carte, groasa, intriganta, iar restul pareau neinteresante dupa ce incepi sa o citesti. O citesti pas cu pas, pagina cu pagina, descoperi fragmente ce nu-ti plac, dar dai pagina de parca nici nu au fost si incepi sa redescoperi alte capitole.
M-am simtit din prima clipa in siguranta alaturi de el, m-am ghemuit intr-un coltisor al sufletului sau, unde mi-a deschis usa indata ce a vazut ca nu vreau sa schimb nimic. Altii au incercat sa-i renoveze sufletul, sa zugraveasca peretii, sa arunce mobila veche , dar fara rezultat fiindca nu poti renova un suflet strain. Nu am vrut sa rascolesc pe politile incarcate cu amintiri, nu am facut curatenie in dulapurile pline cu vise ci i-am acordat spatiu sa-si faca singur curatenie cand va simti nevoia. Pana atunci purtam valise enorme dupa mine, insa innainte sa intru la el in suflet le-am lasat pe toate la usa ca sa intru dezbracata de trecut …
Nu e o zi incercuita cu rosu in calendar, nu e Anul Nou sau un eveniment special, e doar un inceput ce ne da speranta, ne ofera o alta viata si un alt mod de a privi lumea. Un inceput ce ne ajuta sa renuntam la obiceiuri vechi si amintiri de demult, pentru a putea savura prezentul. De aceea e foarte important sa nu ne pierdem niciodata incredearea in noi inceputuri, fiindca fiecare inceput e o noua calatorie unde poti sa simti extraordinarul, sa traiesti miracolele si sa savurezi viata … De fapt nu e greu sa fabrici un nou inceput, greu este sa gasesti curajul sa faci parte din el. Si primavara mi se asociaza cu un inceput, de aceea sa nu iti fie teama de trecerea timpului ci de stagnarea lui, de momentele de plictiseala din viata ta, de orele pierdute in care nu ai facut nimic, de zilele frumoase sau cenusii in care ai ezitat sa te bucuri. Iesi afara si priveste in jur, fiindca nimic nu este mai contagios decat o primavara plina de culoare, caldura, parfum, o primavara care te cucereste prin energie si simplitate, astfel nu ezitati sa va aruncati in bratele unui nou inceput, fiindca niciodata nu stii cu ce s-ar putea termina.