Odihnita, bronzata si foarte entuziasmata, Vlada a revenit acasa dupa o lunga vacanta.
Aceasta a povestit despre cea mai tare experienta pe care a avut-o si anume, ca a urcat pe al doilea cel mai inalt varf din Bulgaria - muntele Vihren, impreuna cu sotul ei Tudor: „Am avut parte de o experienta inedita vara asta, pentru prima data am escaladat un munte de o asemenea amploare. Am urcat pe Vihren, cel mai inalt varf din muntii Pirin, cel de-al doilea varf ca inaltime din Bulgaria si al treilea din Peninsula Balcanica. Vihren are 2.914 metri si e cu doar 3 metri mai mic decat muntele Olimp (2.917 metri).”
Vlada a mentionat ca nu a planificat minutios aceasta escaladare si ca a fost mai degraba o experienta spontana: „In drumul spre casa din Grecia, am decis sa trecem prin Bansko, Bulgaria. Impreuna cu sotul meu, Tudor, am mai fost aici in perioada rece, pentru schiat. Am fost curiosi sa vedem statiunea vara si, fiind ambii mari iubitori de aventuri si natura frumoasa, am zis sa escaladam si cel mai inalt munte. De ce nu?”
Totodata, prezentatoarea a recunoscut ca ea si sotul n-au fost pregatiti, deoarece n-au avut incaltaminte speciala pentru munti: „Ar fi fost mult mai usor sa urcam in ghete speciale pentru munte si avand bete de trekking. Ne-am fi ales cu mai putine dureri de picioare. Ramane o lectie valoroasa pentru viitor, caci cu siguranta vom mai escalada si alti munti.”
Iata ce povesteste Vlada in detalii cand a pornit sus, spre munte:
„Am pornit pe traseu, unul deloc simplu, caci pe acest munte, cand urci, doar urci, fara trepte plane, iar la coborare pare un pic mai simplu, dar oboseala isi spune cuvantul. Gafaiala constanta, multe opriri, dar ce privelisti!
Pe ultima treime de urcare pe traseu se deschide o priveliste superba cu cateva lacuri glaciare. Ti se taie respiratia!
Privind spre varful Vihren, intelegi ca cel mai greu abia urmeaza: O portiune pietroasa din bolovani mari, fara un drum sau o carare anumita. In acel moment, pare imposibil: “Nu am cum sa urc pe aceasta portiune si sa ajung in varf!”, mi-a trecut prin gand. Ei bine, incetul cu incetul, cu pauze dese si privelisti minunate, am ajuns! Fericireee!!!Urcarea a durat 5 ore, a fost o ascensiune in care te misti constant facand doar genuflexiuni, dar a meritat din plin!
Acolo sus, am incercat sa imi umplu plamanii cat pot de mult cu acel aer pur, am admirat pasarile care zburau pe langa noi si mi-am “clatit” ochii cu frumusetea crestelor din jur. Evident, pozele nu vor reda niciodata cat de magic arata totul in realitate. Vad ca tocmai a urcat dupa noi inca un barbat, ii strig: “Congratulations!”, constienta fiind cat de placut este sa ajungi pe varf, dupa atata efort. Discutand cu el, aflu ca il cheama Sam, este din Marea Britanie, si a urcat pe Kilimanjaro, a mai fost si in muntii Himalaya. Deci, nu e primul sau munte, si nici cel mai greu…”
Iar la coborare i-a luat 2 ore si jumatate: „La coborare e important sa nu lasi oboseala sa te copleseasca, sa nu te relaxezi si sa fii atent la accidentari… Trebuie sa recunosc ca am cam injurat, noroc de sotul meu, care ma tot incuraja. A fost complicat din cauza durerilor de picioare, in plus, ai senzatia ca pietrele nu se mai termina.”
Experienta celor doi soti s-a incheiat cu o seara la hotel, in zona spa, pentru a merge la piscina si la diferitele tipuri de saune, care sunt exact ceea ce trebuie pentru un astfel de efort: „M-am culcat epuizata, dar fericita si extrem de implinita… Cu siguranta am descoperit o noua pasiune!”
