Femeia lui Balzac este femeia care scapa de toate tampeniile pe care i le baga in cap hormonii tineretii. Este femeia care intelege, un baiat rau nu este un macho man, ci mai curand bad man, cu care nu faci casa buna. In fine. Eu sunt barbat la 31 de ani. 31 impliniti astazi, pe 10 martie. Despre tipologia mea nu s-au scris carti si nici tratate de psihologie, asa ca imi permit sa insir cateva idei personale mai jos.
31 de ani este o varsta la care te uiti in urma sa vezi ce ti-ai dorit de la soarta si ce ai reusit. Spre deosebire de femeia lui Balzac, eu nu am de ce sa-mi schimb viata. Imi place. Imi place familia mea. Imi place jobul meu. Ma simt ca pestele in apa in ambele situatii. Asta nu inseamna ca nu-mi doresc mai mult, ca nu exista lucruri pe care as vrea sa le schimb. Din fericire, sunt lucruri materiale, lucruri care imi stau in putinta.
La 31 de ani am si cateva fire carunte pe tampla stanga. Nu-i rau. Nu-i rau deloc. Sunt un om implinit. Iti multumesc, viata, ca m-ai ajutat sa ma desfasor asa cum imi place. Ca am putut lua decizii corecte. Ca am avut vointa sa muncesc mult. Ca m-am modelat asa cum mi-am dorit… Nu stiu ce crize existentiale o sa am pe la 40 de ani, ce masini decapotabile o sa-mi doresc… Stiu doar ca la 31 de ani sunt fericit si inca mai cred ca pot rasturna muntii.
31 de ani este o varsta asa de frumoasa! Nu mi-as fi inchipuit ca voi ajunge sa ma bucur atat de tare vazand o cacacica intr-o olita. Nu m-as fi gandit ca voi rade in hohote la vederea unei manute dolofane care deseneaza ieroglife pe peretii proaspat vopsiti. Nu mi-as fi inchipuit ca exista atata fericire la 31 de ani. V-o spune un barbat de 31 de ani proaspat impliniti!
Autor: Vitalie COJOCARI